Să ne veselim pe plajă :)

Dragilor și dragelor, sper că ați petrecut Paștele cu bine și că sunteți sănătoși, veseli și cu chef de viață. Cristos a înviat!

Am ‘răsfoit’ niște articole recente de-aici de pe blog și ce văd? Că prea am devenit serioasă și tăcută în ultima vreme. Nuș’ ce-o fi fost cu mine, dar zău că parcă nu mă recunosc. Mie îmi place să râd. Și întotdeauna mi s-a părut că cel mai frumos și de preț accesoriu al oricui, indiferent de vârstă, sex sau de numărul și forma dinților din gură, este un zâmbet larg, din inimă.

Acestea fiind spuse, aș dori să vă supun atenției un loc mult discutat, mediatizat, vizitat, comentat, controversat, filmat, criticat, adorat sau detestat și mai presus de toate, FOTOGRAFIAT, devenit celebru o dată cu filmul “The Beach” (Plaja), din 2000.  

Ei bine, este vorba despre faimoasa plajă Maya Beach, din Maya Bay, aflată în Koh Phi Phi (Ley), din Marea Andaman.

Ca mai toată lumea, privind fotografiile din ghidurile turistice sau de pe internet, îmi imaginam plaja ca pe un paradis terestru, ideal pentru a te scălda în apele ca un cristal strălucind în cele mai fantastice nuanțe de albastru și pentru a te relaxa în mijlocul unui peisaj înnebunitor de frumos. Auzisem că ‘poate fi destul de aglomerat’, însă nu mi-am închipuit cam cât de aglomerat…

Boooon. Ajungem la țărm. Cu chiu cu vai ne strecurăm printre muuuuuulte alte bărci ancorate lipite una de cealaltă și debarcăm. Nisipul este cel mai fin și cel mai alb dintre toate nisipurile pe care le-am văzut pe toate plajele pe care am fost. Doar că este destul de greu de văzut printre ceea ce mie îmi par a fi mii de picioare ale puzderiei de turiști de toate culorile, dimensiunile, vârstele și naționalitățile.

Despre scaldă nici nu poate fi vorba. Este mult prea periculos să te aventurezi printre ‘high speed boats’ și ‘long tail boats’, asta presupunând că ai reuși să prinzi câteva minute în care pleacă o barcă și se face puțin loc.

Nici marea nu o prea pot admira pentru că perspectiva este obturată de un perete aproape compact și permanent alcătuit din ambarcațiuni care fac mult fum și mare gălăgie. Din cauza gălăgiei produse de bărci, hoardele de turiști excitați de faptul că au ajuns în locul mult visat, zbiară din toate puterile unii la alții pentru a se putea auzi.

Nu pot fi răutăcioasă. Locul în sine este superb. Simt că îmi doresc mult să mă pot teleporta acolo într-un moment în care nu e nicio barcă și niciun om, pentru a mă bucura cu nesaț de splendoare. Dar realitatea momentului este hiperpopulată de specimene care mai de care mai fascinante (din varii motive), majoritatea având un lucru în comun: dorința de a fotografia peisajul și mai cu seamă de a SE fotografia cu peisajul. Prin urmare, dacă asta am primit, asta am “servit”. :)

Doamnelor și domnilor, vă prezint un cocktail exotic din imagini, culori, forme și… ingrediente surpriză:

 

 

 

 

Posted in CALATORII, Koh Phi Phi, TAILANDA | Tagged , , , , , , , | 4 comentarii

Fructe

Mi-am amintit recent cât de mult îmi plac fructele. Uitasem… Nu știu cum putem uita lucruri atât de simple și atât de importante despre noi înșine. Dar mi-am amintit.

Ține doar de noi să le păstrăm, să ne păstrăm așa cum suntem de fapt. :)

 

Posted in A FEW OF MY FAVORITE THINGS, CALATORII, Koh Phi Phi, TAILANDA | Tagged , , , , , | 2 comentarii

Iertarea de sine, lucru greu?

Oare de ce ne vine atât de greu să iertăm? Mai ales știind teoretic că iertarea adevărată vine cu atâta ușurare, cu atâta libertate? Mai cu seamă, de ce ne vine oare atât de greu să ne iertăm pe noi înșine? Eu nu am găsit răspunsul, dar iată ce spune despre asta Louise Hay:

“Uneori este mai ușor să ierți pe altcineva decât pe tine însuți. Noi suntem atât de duri cu noi înșine, dorindu-ne să fim perfecți. De aceea, ne pedepsim cu severitate pentru greșelile pe care le comitem. A sosit timpul să renunți la această atitudine.

Greșelile reprezintă cea mai bună modalitate de a învăța. Dacă am fi perfecți, nu am mai avea nimic de învățat și nu am fi nevoiți să venim pe această planetă. Aspirația către ‘perfecțiune’ nu îți va atrage niciodată iubirea și aprobarea părinților tăi, dar te va face în schimb să nu te simți ‘suficient de bun’ ori de câte ori vei da ‘greș’. De aceea, relaxează-te și nu te mai trata în acest fel, căci nu meriți.

Iartă-te pe tine însuți. Detașează-te. Oferă-ți spațiul interior necesar pentru a te simți spontan și liber. Nimeni nu te obligă să cultivi rușinea și vinovăția. Amintește-ți cât de minunat te simțeai când alergai liber în copilărie.

Du-te pe plajă, în parc sau în altă parte și începe să alergi. Nu alerga în mod controlat, ca atunci când practici jogging-ul. Aleargă liber, fă salturi, sari de bucurie și râzi cât poți de mult! Lasă copilul din interiorul tău să se distreze. Și ce dacă te vede cineva? Bucură-te de libertatea ta!” Louise Hay, “Iubește-te pe tine însu-ți și vindecă-ți viața“.

Copii jucându-se în Gypsea Village, Ko Phi Phi, Tailanda. Februarie 2014 Foto: ©SLOWAHOLIC

Copii jucându-se pe plajă în Gypsea Village, Ko Phi Phi, Tailanda. Februarie 2014
Foto: ©SLOWAHOLIC

Posted in A FEW OF MY FAVORITE THINGS, Koh Phi Phi, TAILANDA | Tagged , , , , , , , | 2 comentarii