Zimbrăria neagră

Astăzi am avut poftă de mers mai departe decât până în parc. Așa un soare frumos parcă îți injectează bucurie instantaneu. Unde mai pui că soțul meu mi-a făcut vineri o surpriză, aducând o mașină pentru drive-test peste weekend. Știe el că mai am eu o poftă ;). Buburuza s-a comportat exemplar, a consumat foarte puțin combustibil, însă nu despre ea este povestea aceasta.

La aproximativ 70 km de București există o rezervație de zimbri tare faină. La Bucșani. Nici nu știam. Am aflat azi, în timp ce căutam o destinație care să nu fie prea departe și care să îi placă lui Piticot. Am găsit-o. Ne-a plăcut. Biletul de intrare costă 3 lei.

Piticot a fost încântat. Cu obrajii roșii de la frig, a declarat foarte mulțumit că i-ar trebui și lui niște zimbri, pentru că este sigur că sunt niște „supermașini de tuns iarba și că ar face o treabă excelentă cu ei”.

Foto: ©Slowaholic.

 

 

Bun găsit, 2016

Azi am ieșit la aer pentru prima dată anul acesta.

O răceală cruntă m-a țintuit în casă mai bine de 2 săptămâni. Dar nu-i bai. A fost bine. Am avut timp pentru a fi cu mine, cu ai mei. Doar cu mine și cu ai mei. Am avut timp să observ. Să mă bucur. Aproape că nu am simțit simptomele, deși se pare că au fost intense. Încă nu a trecut. Dar simplul fapt că nu prea mă mai doare nimic și că am putut să ies din casă este minunat. Seamănă puțin cu bancul acela:

„-Știi cum poți face o pisică fericită?

-Cum?

-Îi prinzi coada în ușă, apoi îi dai drumul și este cea mai fericită.”

Azi am simțit atâta bucurie, încât nu am cuvinte pentru a o descrie. Parcul aproape pustiu, încremenit în ger și liniște, soare,  zăpada scârțâind sub tălpi, eu și aparatul foto. Bun găsit, 2016!