COR: Les coeurs de Mélanie. FIN

Mélanie, cea mereu zâmbitoare, care spune și gândește lucruri frumoase, mereu îndrăgostită de frumos, de iubire și de tot ce are legătură cu asta. Îi place proiectul COR, așa că mi-a trimis două inimi culese în două dintre călătoriile sale uimitoare în jurul lumii. _______

Mélanie, always smiling, saying and thinking beautiful things, always in love with beauty, love and everything that has to do with it. She likes the COR project, so she sent me two beautiful hearts collected during two of her amazing travels around the world. Merci, chère amie. :)

Am primit fotografiile de mai sus de mult. I-am răspuns atunci Melaniei că vor fi ultimele inimi din seria primită de la prieteni pe care le includ în COR.

Proiectul acesta ia sfârșit astăzi. În timp, am făcut multe fotografii cu inimi, pe care nu am apucat să le postez. Voiam ca pentru fiecare dintre ele să găsesc momentul și textul potrivit. Nu le-am găsit. Sau nu le-am simțit. Adun o parte dintre ele aici și vi le dăruiesc pe toate vouă, din inima mea. Poate veți găsi voi pentru ele un moment, un text sau o simțire care să li se potrivească.

Vă mulțumesc tuturor celor care mi-ați trimis fotografii și gânduri minunate despre COR, atât pe blog, cât și în privat. _____________________________

I received the photos above a long time ago. When I did, I told Melanie that these would be the last photos received from friends that I would include in COR. This project ends today. In time, I took many  photographs of hearts that I never got to post. I wanted to find the right moment and text for each of them. I didn’t find them. Or I didn’t feel them. I am gathering some of them here and I am giving them all to you, from the bottom of my heart. Maybe you will find for them a right moment, text or feeling. Thank you to all the friends who sent me beautiful photos and thoughts about the COR project, both on the blog and in private. 

Photo: ©SLOWAHOLIC

cdfff

Rose…

Zilele trecute am aflat de la WordPress că blogul meu a împlinit trei ani. Am vrut să scriu ceva despre asta. După ce am privit ecranul gol câteva minute, am renunțat. Nu îmi venea absolut nimic în gând. În ultima vreme, cuvintele nu vor să iasă. Nu îmi vorbesc nici măcar mie, decât rar și cu zgârcenie.
Azi după amiază am primit un dar de la o persoană pe care o iubesc foarte mult. Așa, fără nicio ocazie. I-a făcut plăcere să dăruiască. Nu am putut desface cadoul pe moment, din cauza contextului.
Apoi am aflat ca altcineva, drag mie a plecat la cer. Încă nu-mi vine să cred. Zbor lin, suflet frumos!
Am ajuns acasă sfârșită. Mută și totuși în pace. Așa e să fie, iar acceptarea a ceea ce este aduce cu sine liniște.
Am desfăcut cadoul primit mai devreme:

20141027-224717-82037794.jpg

Și câteva cuvinte au vrut să iasă…
Persoana care a plecat astăzi a iubit viața cu pasiune. Și a trăit-o frumos, intens, cu bucurie și cu un zâmbet larg și cald pe chip. A iubit și a fost iubită. A făcut ceea ce i-a plăcut și a avut o viață lungă, plină și fericită, iar chipul său luminos și senin arăta asta.
Iubiți, dragilor. Zâmbiți. Bucurați-vă de ceea ce este atunci când este. Faceți pe cât se poate ceea ce vă place și vă aduce bucurie. Aveți curaj să faceți sărbătoare din viața voastră, chiar și din lucrurile cele mai mărunte. Nu vă aruncați visurile la gunoi fără să le acordați măcar o șansă. Atunci când crede în sine, omul poate să mute munți, iar Universul îl ajută.
Trăiți mai mult, mai vesel, mai real și mai în acord cu adevărul din sufletul vostru. Și spuneți ce aveți de spus dragilor voștri. Nu amânați, pentru că nu știm niciodată dacă va mai exista ‘mâine’.