Foto: ©Slowaholic. Geneva, 2012
- A personal blog about traveling and enjoying the good, the fun and the lovely. ©SLOWAHOLIC
CATEGORII
Arhiva
Facebook page
-
Blog: slowaholic Topics:Travel, Fun, Events -
Articole recente
- MFC: Kanyon Mall, Istanbul
- Moments: Something Old, Something New…
- Mânăstirea ieronimilor din Lisabona, unde lumina dansează dumnezeiește
- Moments: Beautiful Future
- MFC: Într-o seară geroasă din decembrie la Viena
- Aventurile lui piticot: Animăluțe năstrușnice
- MFC: Lustragiul și pantofii cu șosete colorate
- Moments: Simigerie ambulantă
Blogroll
Contact:
Imi puteti scrie la adresa: slowaholic@ymail.com-
- document.getElementById('gr-fl-widget-1360155144').innerHTML=""; // in case no flash/js
Superb! Batraneii care se tin de mana mi se par cea mai romantica imagine ever
E romantic, autentic si trist in acelasi timp. Multumesc, Andra.
pfff….ce imagine!!!!!…e atât de înduioșătoare!
Dureros de induiosatoare.
Iar esti in capul meu. 
duuua:)…suntem pe aceleși lungimi de undă:)..văd și eu:P
And that, my dear, is an honour.
..si ea e de partea mea!
Eu spuneam ca e de partea mea, evident, dar ar fi tare nostim sa pornim o discutie “ba de-a mea” “ba de-a mea”.
Propun sa o impartim frateste, jumi juma’. Hihihi. 
Intotdeauna cand vad cupluri care se tin de mana ma duce gandul imediat la casatorie, asta inseamna nunta, iar nunta inseamna salata de Boeuf… Doamnee ce pofta de salata de Boeuf mi-a facut fotografia asta
…. 
Ninule, tu esti ca Florin Piersic in textul ala cu castravetele. Faci ce faci si tot la salata boeuf ajungi.
Sincer… nici nu mi-am dat seama
!
fara sa vreau mi-a figit mintea acolo, nici macat nu imi place exagerat de mult cum imi plac clatitele cu branza si marar de exemplu si inghetata verde
Esti cel mai mare pofticios pe care l-am intalnit pana acum.
Să fie coincidenţă sau ce? Acelaşi subiect, în aceeaşi zi (o lună diferenţă), la două persoane care – pînă la proba contrarie – nu se cunosc (real sau virtual)? Hmmm….
Ia uite aici la Crinuţa! Şi dacă tot intri acolo, e şi o leapşă de la mine, unde sînt invitaţi să participe cei ce mai au un fior de copilărie printre gînduri. Aşadar, te aştept.
Ideea asta de a îmbătrîni împreună mă duce cu gîndul fără să vreau la “The notebook”, un film de suflet şi cam apropiat ca subiect, avînd în vedere ce uituc sînt. Doar că n-are cine să-mi povestească în fiecare zi ce viaţă frumoasă am avut “noi” împreună, ca în film.
E o coincidenta frumoasa. Am citit articolul ei si nu am putut sa spun decat “Frumos!”. Am un nod in gat. Ma impresioneaza extraordinar de mult gestul asta.
‘The Notebook’ e un film superb. Vezi ca nu sunt chiar asa nasoi americanii, mai ales cand vine vorba de filme…
Au avut excepţii, într-adevăr, nu pot nega asta. Însă multe filme cu mesaj puternic au fost pur şi simplu “îngropate” intenţionat, fiindcă mesajul nu era pe placul “cuiva” anume. Iar de o bună bucată de vreme s-au axat pe CGI, transformînd filmele în desene animate (cum am mai spus-o deja), jocul efectiv al actorilor fiind redus la un ruşinos minim. Dacă e să laud filme americane, atunci le laud pe cele ale lui Charlie Chaplin, Buster Keaton şi chiar şi comediile lui Laurel & Hardy. “To act” e o artă pe care prea puţini o mai stăpînesc în zilele noastre, deşi dacă te uiţi în politică…
În fine… chestia la mine e că sînt prea direct şi prea ferm. Dacă e de lăudat, laud; dacă e de înjurat, să te ţii – pe toate limbile pe care le cunosc!
Sînt lucruri care-mi plac şi sînt universal-valabile, nu le neg. Dar dacă ceva nu-mi place şi clar e contra firii, naturii ori bunului simţ, atunci de la mine şi-o ia zdravăn. 
Uită-te la “Pyaar impossible” (film indian, 2010, am scris despre el la mine, scurt) şi analizează bine toate scenele, eventual reia de mai multe ori. Are nişte chestii pe care americanii nu le-ar face sau spune niciodată. E mult de discutat pe subiectul filmelor. Realitatea însă, e cea care ne înconjoară, care ne doare, care ne strînge inima. Şi cu cît eşti mai conştient de situaţia globală, cu atît mai mare frustrarea că nu poţi face nimic pentru a o repara. Iar aici e şi mai mult de discutat.
Ai vazut ‘La Vie en Rose’ cu Marillon Cotillard? Speaking of acting and films that America will never produce.
Dacă citeai leapşa mea, aflai că “Jeux d’enfants” cu Marillon Cotillard este pe primul loc în topul preferatelor mele, alături de nou intratul “Pyaar impossible”.
Dar ca să fiu direct şi la subiect, da, am văzut “La môme” AKA “La vie en rose”, unde Marillon a jucat un alt rol de excepţie. 
Iarta-ma. Nu am apucat sa citesc leapsa, dar promit sa o fac.
Cum aş putea să nu te iert… Sîntem oameni doar.