Joaca de-a ceasornicarii

Astăzi Ștefan a construit un ceas. De la zero. Și a fost foarte încântat. De cum a aflat ce are de făcut, și-a desenat proiectul imediat. Mai întâi pe hârtie, apoi pe placă. Ajutat de tati și de cei de la Eematico, l-a finisat. Acum avem în bucătărie un ocean care măsoară timpul, cu cifra 4 lipită invers, animale marine, alge și un crâmpei de cer pe care se profilează un delfin săritor și un pescăruș ochios.

Am petrecut o dimineață foarte frumoasă în familie, jucându-ne și învățând să creăm obiecte cu mâinile noastre. Ceea ce vă recomand și vouă, fie că sunteți părinți sau nu. Este unul dintre cele mai bune moduri de a petrece timpul împreună. Toată lumea este atentă, prezentă, concentrată la ce face în fiecare clipă. Comunicarea se petrece firesc, scopul comun sudează echipa și genul acesta de activitate este relaxant și amuzant.

Încântarea din ochii și din glasurile copiilor la final este balsam pentru suflet. Sunt fericiți. Și cred că obiectele minunate pe care le-au făcut generează bucurie doar într-o anumită măsură. Sunt fericiți în primul rând datorită celor povestite mai sus.

dsc_0212

Este a doua oară când mergem la un atelier organizat de Eematico la Nod Makerspace. Am povestit atunci aici.

M-a cucerit de la bun început entuziasmul acestor tineri și felul în care se ocupă de copii. Bravo lor! E bine de știut că pe lângă atelierele de bricolaj au și alte activități interesante și din câte am înțeles de la alți părinți, taberele pe care le organizează vara sunt un hit.

Dacă sunteți curioși, aflați aici mai multe direct de la ei.

Weekend frumos, dragilor! Nu uitați să vă jucați din când în când. Este minunat.🙂

Foto: ©Slowaholic

Camargue

Zice Wordpress că nu am mai scris de aproape 3 luni. Nu mi-am dat seama. Nu mi-a lipsit, nu am simțit să o fac.

Mă întreba zilele trecute o prietenă unde i-aș spune să meargă în vacanță. I-am răspuns aproape instantaneu: Camargue. Deși nu a trecut decât un an de atunci, parcă s-a întâmplat în altă viață.

De ce? Nu știu să explic. Am uitat.

Îmi amintesc senzații, simțire, contopire cu natura, culori, atingeri, miros de mare, aripi, valuri, spumă albă pe piele neagră, flamingo acoperind cerul în stoluri, cai albi semi-sălbatici rătăciți prin mlaștini, plaje nesfârșite, nisip, fluturi, păsări neștiute, munți de sare roz, liniște, azur, nori albi oglindiți pe nisipul ud, vântul din sud, pieds nus,  liniște, imagini…

Wind

I close my eyes. To better see. To know. To be. To feel the wind against my face and know that I am one with it. Beyond all concepts and belief, there is just nothing. That speechless, indescribable perfection, where nothing stirs, just is.

DSC_0443

Mont Ventoux (piscul vânturilor). Foto: ©Slowaholic