One Night in Bangkok

Martie 2011. Turkish Airlines. Bucuresti-Istanbul: o ora si un pic. Istanbul-Bangkok: 9 ore jumate. Aeroportul Suvarnabhumi (Bangkok International Airport). Taxi pe autostrada pana in Bangkok. “Orasul Ingerilor” este cel mai populat oras al Tailandei, numarand aproximativ 9 milioane de locuitori. Numele complet al capitalei tailandeze este: Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahintharayutthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Phiman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit. Cu cele 167 de litere ale sale, denumirea de mai sus a Bangkok-ului este cea mai lunga denumire de oras din lume.

Ajungem la ‘vatra’: Lebua State Tower Hotel. Fabulos! Si mai fabulos a fost cand am vazut recent imaginile din ‘Hangover 2’ filmate la Lebua. Nu ni s-a parut atunci, chiar este un loc mega spectaculos. In special al sau open-air restaurant & bar, aflat la etajul 63. In ciuda inaltimii, localul in aer liber este proiectat si amplasat astfel incat niciodata nu sunt probleme cu vantul.

Sirocco sky bar at Lebua State Tower Hotel. Sursa foto: http://www.lebua.com

Breeze open-air restaurant at Lebua. Sursa foto: http://www.lebua.com

O tanara draguta ne conduce in camerele noastre si ne deschide usa de la balcon!!!! Pasim pe terasa. Etajul 54! Asa ceva nu s-ar intampla NICIODATA in Europa, unde toate hotelurile au ferestrele ferecate, de teama de a nu se sinucide vreun client mai suparat… Ne tinem bine de balustrada foarte lata si foarte inalta si … tan-ta-naaaa: THE VIEW! Chao Phraya River!

Chao Phraya River. Imagine de la balconul camerei de la etajul 54

Forfota asurzitoare a orasului, trafic intens pe strazi si pe apa. Masini, autobuze, sky trains, tuk-tuk-uri, vanzatori ambulanti, ambarcatiuni de marfa, long-tail boats, river taxi, fel si fel de vaporase care asigura transportul pasagerilor pe Chao Phraya, cu diverse categorii de confort si pret. Ne ia cu ameteala atat din cauza inaltimii, cat si din cauza curiozitatii explozive care ne cuprinde brusc. Trebuie sa iesim, sa vedem, sa asimilam. Cat mai rapid. Facem dus, ne imbracam subtire pentru ca e mult mai cald decat acasa, intrebam pe fuga la receptie cum ajungem la rau si ce barca sa luam pentru a face o mica plimbare pe apa.  Ajungem la rau. Aaaaaa… Ce-a spus tipa de la receptie?… The orange line? The red line? Care line si care barca? Parca asta… Hai repede ca cine stie cand vine urmatoarea… Ne suim. Pret de cateva minute suntem captivati de rau, de cladirile impunatoare de pe ambele maluri, de ambarcatiunile foarte variate care circula in lung si in lat. Apoi ne uitam in jur si observam ca sunt aproape numai localnici pe barca. O tanti grasuna intr-un soi de uniforma, care striga din toti rarunchii o chestie care presupunem ca inseamna: “ia biletu’ neamule!”, trece pe la fiecare pasager nou suit zornaind tare o cutie metalica gen pusculita in care are multe monede si biletele de vanzare. Ia banutu’, da biletul si isi continua rutina dupa fiecare oprire a barcii. Sper ca nu are nora/ginere, ca la ce tignal are cucoana, e vai de ei daca se supara si se pune pe tipat.

Din barca

Long tail boat: partea din fata a barcii, cu ofrande pentru divinitate

Vedem cladiri splendide, majoritatea inalte. Unele sunt hoteluri, altele cladiri de birouri. Ajungem in dreptul unor temple fabuloase, care isi proiecteaza ferm siluetele impunatoare pe linia cerului aflat la asfintit. Vaporasul croseteaza de pe un mal pe altul, oprind la fiecare ‘pier’.

.

Templu in asfintit

Ne dam destul de repede seama ca nu am inteles instructiunile receptionerei si in loc de expresul elegant pentru turisti care face doar cateva opriri si se intoarce de unde a plecat, am luat un soi de rata comunala care opreste la toate statiile si care isi continua traseul avansand ingrijorator de mult fara sa dea semne ca are de gand sa intoarca. Trece timpul, se lasa rece, se intuneca… Barca noastra tot inainte. Mergem de mai bine de o ora jumate. Nu mai e nici picior de european in jurul nostru. Da-i sa intrebi ceva… Nimeni nu vorbeste engleza. Hmm! Parca mi se face rece de la briza. Soare nu mai e, iar senzatia ca am ajuns pe coclauri din prima seara intr-un oras asiatic imens pe care nu il cunoastem ne cam furnica pe sira spinarii. E destul de evident ca barca nu se mai intoarce de unde a plecat. Cel putin nu in seara asta. Asa ca hop, hai sa ne dam totusi jos. Bine, bine, dar unde? Vedem pe mal lumini, spectacol, muzica si coboram. Aici e de noi: ia te uita, ce dragut, ce interesant! Hai sa vedem ce-o fi.

Nimerim in mijlocul unui soi de festival muzical pentru copii si adolescenti. Concurentii canta, danseaza, sunt imbracati frumos, aranjati ca oamenii mari. Stam si noi pe margine si admiram vocile exceptionale, delicatetea uluitoare a fetelor, felul in care exceleaza la a fi feminine pe scena, inca de la o varsta frageda. Nu inceteaza sa ma fascineze delicatetea si feminitatea femeilor asiatice, atribute care le diferentiaza puternic de femeile europene.

Copile care asteapta sa performeze pe scena un dans traditional

.

Scena festivalului muzical pentru copii

Ne indreptam apoi spre piata din apropiere, unde sunt inghesuite o multime de tarabe cu haine, margele, pantofi si posete.  Multe dintre acestea sunt falsuri dupa branduri celebre, omniprezente in pravaliile tailandeze – falsurile, nu brandurile celebre. Trecem printre ele amuzandu-ne si ajungem in zona cu tarabe cu mancare. Spre surprinderea noastra, desi de la distanta ai o senzatie de jeg, cand te apropii constati ca nu este chiar asa. Negustorii sunt civilizati, tarabele in perfecta ordine si intr-un stadiu foarte decent de curatenie. Curiozitatea e mai puternica decat teama de toxiinfectie alimentara, asa ca dam iama intr-o gramada de produse: rulouri cu legume, fructe confiate (dintre care unele sunt picante de-ti dau lacrimile), fructe proaspete, un soi de caramel din nuca de cocos (foarte bun), gogosele, etc. Luam si la pachet, pentru ca ne facem plinul si nu mai suntem in stare sa continuam pe loc. Imi iau un sirag de margelute din cristal transparent (“cotofana”- says my husband AGAIN!), mai cascam putin gura pe acolo, incantati de atentia pe care o primim de la toata lumea. Ei sunt foarte mirati de prezenta noastra, iar noi suntem foarte mirati ca suntem singurii straini de prin zona. Ne lamurim destul de rapid de ce suntem singurii.

Prin piata de mancare

La taraba cu fructe confiate. Misu le nimereste pe cele mai picante. La tailandezi, pana si duciurile sunt iuti😉

What is that? And that? And that? May I have a piece of everything? …🙂

Nus’ cum se cheama…

Nu sunt pufuleti… it’s some Thai stuff

Stridii, anyone?

.

La colt de strada, nu in piata. Ofrande pentru templu. 

Iesim sa cautam un taxi ca sa mergem inapoi in centru, la unul dintre marile mall-uri pentru care Bangkok-ul este renumit. Oprim un taxi si ii spunem unde vrem sa mergem. Raspunsul vine sec: “I don’t know, sorry”. Al doilea: “Where? I don’t know, no!”. Al treilea: “Where u wan go? Don’ no’… Hopaaaa! Ia sa vezi cum dormim noi pe-aici in noaptea asta. Nu stim unde suntem, pentru ca harta pe care am primit-o de la hotel nu include si aceasta zona, aflata undeva… nu se stie unde… Ma tot gandesc: “Doamne, daca nu ajung inapoi la hotel la noapte, Te rog, macar sa nu ma apuce stomacul de la toate bazaconiile pe care le-am infulecat ca haplea… Te rog Doamne, sa nu ajungem sa ne dea astia la stiri… Te rog Doamne, sa nu-si dea seama mamele noastre prin ce coclauri am ajuns, ca tare cred ca ne-ar trage cateva scatoalce …”

Hey, taxi!

Rugandu-ne de soferii de taxi sa ne ia si pe noi… The (in)famous pink Bangkok taxies

Al 7-lea taxi accepta cu maaaaree greutate sa ne duca unde vrem dupa o negociere crancena a pretului: 400 de baht. Suma e enorma pentru o cursa de taxi in Bangkok, dar inseamna aproximativ 40 RON. Ne suim usurati in taxi, bucurosi ca urmeaza sa ajungem la mall-ul mult dorit in vreo 10 minute. Mergem si mergem si mergem si iesim pe autostrada, pe care mai mergem (cu mega viteza) vreo 25 de minute si iesim de pe autostrada si iar mai mergem… Dupa aproape o ora de mers continuu ajungem la mall. Soferul ne explica pe drum ca acolo unde eram noi nu era Bangkok, ci un soi de suburbie pe al carei nume din pacate nu l-am inteles de la bietul om.

Iupiiiii ieeeeeeiiii!!! Back to civilization! Acum ca ne-a venit sufletul la loc, ne distram, ne plimbam prin mall, pe strada, luam sky-train-ul inapoi la hotel. Sky-train-ul e un soi de tramvai modern care ‘alearga’ pe un sistem de sine construit la inaltime, sustinut de niste stalpi uriasi din beton. Astfel se castiga spatiu pentru trafic, circulandu-se atat pe sosea, cat si pe sus. Dardaim de ne clantzane dintii in sky train, in care cred ca sunt vreo 17 grade. Asiaticii sunt innebuniti sa faca exces de aer conditionat peste tot la interior – pentru ei e un soi de dovada a bunastarii frigul acesta, care din pacate contrasteaza atat de puternic cu caldura de afara, incat risti sa te imbolnavesti de pneumonie. Nu mai spun ca faci pipi din 5 in 5 minute…

Iepuroi paznic la intrarea in mall

Fericita ca am ajuns cu bine inapoi in centru

Planul de jos: strada cu tarabe. Planul de sus: peronul de la sky train

Urcam treptele spre sky train. Victorieeee

Asteptand sky train-ul

Ajunsi la hotel ne imbracam rapid cu ceva mai elegant si dam o fuga pana sus la sky bar, ca sa aruncam si noi un ochi, fiind morti de curiozitate. Partea cu imbracatul elegant e obligatorie, accesul facandu-se numai daca se respecta dress code-ul. Orasul arata minunat noaptea, iar zgomotul parca e ceva mai redus. Ne ducem la culcare cu mintea plina de impresii fantastice, asteptand cu mare nerabdare ziua urmatoare.

Restaurant Sirocco, at Lebua. Sursa foto: http://www.lebua.com

Iti multumesc, Doamne! Acum ca am scapat cu bine, pot sa spun ca a fost o aventura pe cinste, care merita traita. Totusi, recomand a se face intr-un mod ceva mai organizat, pentru evitarea emotiilor.🙂

15 thoughts on “One Night in Bangkok

  1. Sti, Slowaholic? Noroc cu blogul! Asa aflu si eu povesti spuse pe indelete + fotografii pe care nu le-am vazut niciodata + starea ta de spirit in asemenea momente +,+,+…..
    Blogul asta este pt mine mai mult decat informatie turistica si il gasesc EXCELENT.

    • Eheee. Bangkok-ul asta e un loc in care parca e musai sa se petreaca aventuri si intamplari neasteptate.🙂 Calatorii clandestini virtuali sunt bineveniti.🙂

    • Thank you for the tip. I will, next time I’m there.🙂 That’s cool. I have no idea how Google translator works. Haven’t used it yet. I suppose it creates quite funny translations, but it’s probably a helpful tool. I keep saying I’ll write all my posts in English as well as Romanian, but it takes so much longer so I almost always postpone this plan.🙂

  2. Fain foto-reportaj, m-a tinut cu sufletul la gura! o tara foarte interesanta, dar din punct de vedere culinar nu ma atrage deloc.😀

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s