Nu, nu este un catel cu doua capete. Vi-i prezint pe doi dintre maidanezii din cartierul nostru: Theea (cea mare) si Costel (cel mic). Costel s-a ales cu numele asta cand a aparut prima data in cartier, pentru ca era atat de slab incat ii puteai numara coastele. Intre ei e o poveste de iubire ciudata. El o iubeste pe ea, ea ii iubeste pe multi altii, numai pe el nu.
Aici Theea il accepta pe Costel atat de aproape numai pentru ca sunt -12 grade. Stau amandoi la soare incercand sa se dezghete putin.
Hahahahaha! GROZAV! Cerberus roscat. Ai tai sunt jivinele? 😀
Vladimir
Nu sunt ai mei, sunt ai strazii. Ii hranim atat noi, cat si vecinii. Au doua cotete in care se mai inghesuie impreuna ca sa se mai incalzeasca. In afara de stia doi mai e unul alb cu pete portocalii. 🙂
Acum am citit. Nu au voie inauntru chiar daca sunt maidanezi? Ca sunt la -12° saracii. I-as strange pe toti de mila.
Vladimir
Il avem si noi pe al nostru, care l-ar manca pe Costel cu coaste cu tot ;). Si ti-am spus, au cotet, asa ca macar sunt protejati de vant si de umezeala cat de cat. Oricum, la ce ‘parfum’ au, daca ar intra in casa ar fi prapad. 🙂
Ce frumusei sunt! Nu-mi vine sa cred ca sunt maidanezi, arata bine, mai ales Costel cu babetica lui alba 😀
Sunt frumusei si grasunei (multumita unei armate de vecini binevoitori care ii indoapa mereu). 🙂
Pingback: haihui in Norvegia (III) – Gudvangen « In jurul Kadiei
Fiindca Costel e mai mic. Fetele intotdeauna se uita la baieti mai mari. 🙂
Haha! Pe langa faptul ca e mai mic, este si foarte urat. 🙂 E bine cand fetele se uita la baieti mai mari de inaltime. Din pacate, in ultima vreme vad ca e moda cu ‘baieti’ mult mai mari ca varsta. 🙂
Ei … baietii trebuie sa fie mai fumosi ca o maimuta. 🙂
Deh … odata cu varsta creste si cardul 😉 si vigilenta scade 😀
Pai Costel se incadreaza. E doar puuutin mai frumos decat o maimuta foarte urata. Card nu poseda, asa ca e limpede ca n-are nicio sansa. 🙂
Bun venit pe la mine! Ma bucur sa te am ca oaspete. Imi place foarte mult cum scrii.
Multumesc, si eu m-am delectat cu insemnarile tale de calatorie. Chiar mi-am facut niste planuri; Provence ma fascineaza.
Oh da! Drept la tinta! Ar trebui sa mai povestesc despre Provence. Dintre toate locurile pe care le-am vazut prin lumea asta, Sudul Frantei este pe locul I cu coronita. 🙂 Daca n-ai citit deja, recomand Peter Mayle, seria despre Provence („Un an in Provence”, „Din nou in Provence”, etc). Te va ajuta mult sa-ti structurezi vizita/vizitele, ca n-ajunge una singura. 🙂
O sa citesc; am mai fost pe-acolo, dar haotic. E miraculos, intr-adevar.
Pingback: haihui in Norvegia (III) – Gudvangen | In jurul Kadiei