Ca sardinele prin nordul Sardiniei

In vara lui 2008 am plecat cu gasca formata din 6 persoane in Sardinia, unde am petrecut doua saptamani. O saptamana in nord, o saptamana in sud, pentru ca Sardinia e pomul laudat, perla Italiei in ceea ce priveste destinatiile de vara.

Calatoria (Bucuresti-Roma-Olbia) a inceput minunat: sotul meu, dintr-o eroare a agentiei de bilete, in loc sa vina cu noi toti in zborul Roma-Olbia, a fost nevoit sa ia urmatorul avion si sa petreaca 8 ore in aeroportul din Roma. Pentru el nu a fost o pierdere totala de timp. A citit o carte, s-a uns cu toate cremele scumpe din Duty Free si s-a parfumat mai ceva decat chihuaua-ul lui Paris Hilton.

Noi ceilalti 5 am aterizat teferi la Olbia gratie unui miracol divin, dupa un zbor Alitalia de aproximativ 30 de minute in care am fost zgaltaiti, copti ca la rotisor pana am devenit crocanti (cred ca erau vreo 30 de grade in avion), pentru ca stewardesele foarte preocupate de ultimele barfe au uitat sa ne ofere apa, apoi scuturati zdravan in timpul aterizarii. Totul e bine cand se termina cu bine. Numai ca – nefericitii de noi – habar nu aveam ca de abia incepea distractia.

La aeroport ne-am inghesuit obositi si nadusiti la ghiseul de la prima firma de rent-a-car care ne-a iesit in cale.  Desi timp de doua saptamani inainte de plecare am tot incercat sa rezervam doua masini, a fost imposibil sa luam legatura cu vreunul dintre operatorii de inchirieri de masini de pe insula. Ne-am gandit ca vom rezolva la fata locului… Doar ca la fata locului era luna august, cand se revarsa puhoaie nesfarsite de turisti, asa ca dupa doua ore de cautari pe la toate ghiseele de rent-a-car am reusit sa gasim o singura masina disponibila: Fiat Panda. Hmmm. O masina in care abia incap 5 oameni. Noi suntem 6, dintre care doi fac aproximativ cat 3 si jumatate. Hmmmmmmmm. Am luat-o, ca venea seara, nu aveam alternativa, iar hotelul nostru se afla la vreo 40 de km de aeroport, intr-un loc pe care speram sa il reperam cu ajutorul GPS-ului luat de acasa, asa ca n-am luat nicio harta de la aeroport.

Soseaua era foarte serpuitoare, cu suisuri si coborasuri abrupte. Dupa zborul agitat, simteam cum stomacul meu incepea sa se revolte incet si sigur, asistat de vezica biliara care era pe cale sa-mi demonstreze cat poate fi de capricioasa.

GPS-ul nu functiona deloc, asa ca nu ne-a ramas decat sa ne ghidam dupa semnele rutiere. Cel mai interesant a fost cand am ajuns la o bifurcatie unde atat spre stanga cat si spre dreapta indicatoarele aratau aceeasi localitate. Am votat sa o luam spre stanga. Dupa o jumatate de ora, am ajuns la bifurcatia de la care am plecat. Hmmmmmmmmmmmmmmm. Am luat-o spre dreapta si intr-un final, cu chiu cu vai am dibuit hotelul. Abia ajunsa in camera, s-a dezlantuit iadul. Mi s-a facut cumplit de rau si evident, trusa cu medicamente se afla la sotul meu care inca nu decolase de la Roma. Cand intr-un final a ajuns si el la hotel dupa ce a platit taximetristului o suma enorma pentru drum, am luat un pumn de medicamente si am inceput sa-mi revin.

A doua zi am inceput sa exploram. Nu va pot descrie cat de comic si totodata chinuitor a fost sa calatorim 6 oameni inghesuiti in masinuta italiana destul de subreda pe drumuri pline de serpentine, cu teama de amenzi usturatoare din partea politiei rutiere. Din fericire, toata vacanta nu am vazut nici picior de politist.

Nordul Sardiniei este superb. Peisajul arid este fermecator, coasta este presarata cu formatiuni stancoase deosebit de interesante, iar apa este de un turquoise intens, foarte limpede si curata. Drumurile serpuiesc paralel cu marea, urcand si coborand. Relieful inalt se invecineaza adesea cu plajele acoperite de nisip fin. Din loc in loc, mici golfulete cu stanci aplatizate permit temerarilor sa faca plaja si baie in conditii mai ‘aspre’, iar temerari sunt multi.

E foarte dificil sa gasesti o anumita plaja sau un anumit golf pentru ca indicatoarele ori lipsesc, ori sunt insuficiente, ori indica o directie gresita, asa ca de multe ori ajungi cu masina in niste tufisuri de unde o iei pe jos printr-o caldura inabusitoare. Fiecare astfel de expeditie este rasplatita pana la urma cu o priveliste minunata: fie o plaja mica, ascunsa, fie un golfulet incantator cu stanci pe care te poti praji la soare sau refugia la umbra, de unde poti plonja linistit in apa albastra, adanca si racoritoare.

O plaja cu nisip, mai animata decat zonele cu stanci

Gurmanzii vor gasi cu siguranta incantatoare aceasta insula. Varietatea gastronomica este interesanta, desi anumite preparate specifice cum ar fi purcelus de lapte servit cu copitute cu tot sau friptura de cal ar putea face pe unii mai sensibili (printre care ma numar si eu) sa strambe din nas. Pentru iubitorii de peste proaspat si scoici, Sardinia este locul ideal. Aceste preparate sunt delicioase peste tot, principala calitate fiind prospetimea. Incantatoare sunt si antipasto, pastele si preparatele din carne de vita sau miel.

Insula aceasta este un loc interesant, cu o atmosfera aparte, diferita de cea din “cizma”. Ai permanent senzatia ca esti undeva in afara timpului, la tara, intr-un loc simplu si modest, dar paradoxal, fitzele sunt peste tot, in special reflectate in preturi. In Sardinia, de la cazare la mancare, de la plimbarea cu masina inchiriata (caci este imposibil sa te bazezi pe alt tip de transport, cu exceptia taxiului, care este mai costisitor) pana la a sorbi un cappuccino pe o terasa oarecare, trebuie sa fii pregatit sa platesti mult mai mult decat face. Totul este FOOAAARTE scump. Pe alocuri aiuritor de scump. E o destinatie unde vin atat oameni obisnuiti, cat si mari bogatasi, sportivi, politicieni si oameni din show business.

Porto Rotondo

Prima discrepanta intre adevar si modul in care este el prezentat si taxat a aparut la hotel. Pe site scria ca “hotelul are o plaja proprie incantatoare, la 50 de metri distanta”. Cand sa mergem la plaja, ia-o de unde nu-i. Am tot scrutat zarea si intr-un final am zarit ceea ce parea sa semene cu o plaja. Drumul pana acolo a durat vreo 25 de minute si a fost urmat de o constatare de loc incantatoare. “Nisipul” era un soi de zgura oribila, plina de namol, in care daca te aventurai riscai sa ai nevoie de o echipa de interventie abila pentru a fi salvat. Evident ca nu era absolut nimeni pe aceasta “plaja”, insula avand nenumarate alte plaje cu adevarat incantatoare de oferit vizitatorilor sai.

A doua surpriza a fost intr-o seara in care am batut o gramada de drum pentru a ajunge la un ristorante aflat pe varful unei coline, care in brosura de prezentare promitea o “priveliste care iti taie rasuflarea in orice moment al zilei”.

Pe langa faptul ca specialitatea casei era friptura de cal, nu mica ne-a fost mirarea sa constatam ca in ciuda cerului perfect senin, privelistea promisa nu se zarea nicaieri. Localul era aparent amplasat in mijlocul pustietatii, lipsa oricaror asezari in imediata vecinatate facand sa fie totul scufundat in bezna totala, asa incat singura priveliste de care am beneficiat a fost protapul la care se perpeleau incet niste purcelusi de lapte, motiv pentru care eu am comandat direct desert.

A treia poveste ne aduce intr-un loc ceva mai animat, in care am nimerit intr-o seara din pura intamplare, dupa ce am cutreierat mai multe restaurante unde nu am gasit locuri libere. Restaurantul despre care va povestesc este destul de mic, discret si elegant decorat, cu chelneri joviali, prompti si foarte politicosi. In seara respectiva, sotul meu si cu mine mancaseram putin mai devreme, asa ca (din fericire pentru buzunarul nostru) am consumat doar apa plata si desert. Ne-am dat seama ca locul nu este tocmai obisnuit din momentul in care la inceput, din partea casei, am primit cate un pahar de sampanie. Prietenii nostri hamesititi de foame au verificat imediat daca au la ei cardurile pentru a sti daca ramanem sau nu in continuare la masa. Am ramas… Pe meniu nu erau trecute preturile tuturor produselor, cum ar fi desertul sau apa plata, din care am baut vreo 10 sticle frumoase branduite cu numele localului si cu design-ul semnat de Pininfarina. Mancarea arata minunat, servirea ireprosabila, compania selecta, seara perfecta. Pana cand a sosit nota de plata: 750 de euro pentru cina a 4 persoane care au mancat cate un fel principal, au share-uit un platou cu mini-deserturi recomandat de ‘chef’, au baut 2 sticle de vin, plus cele 10 sticle de apa plata. Apa, dupa cum am constatat uimiti, costa 10 euro/sticla (care avea mai putin de 1L). Chelnerii, incantati, ne-au comunicat ca ne-au rezervat o masa in clubul localului (lipit de restaurant), pentru petrecerea care deja incepuse. Am refuzat politicos masa rezervata, ingroziti de perspectiva de a mai cheltui vreun ban in acest loc, dar am acceptat sa mergem sa dam o raita pe la club daca tot am platit o asemenea suma pentru cina. Clubul arata modest spre deosebire de restaurant.

Lumea dansa, atmosfera era destul de reusita. Baietii din gasca noastra isi dadeau coate si comentau o anume tipa bruneta foarte atragatoare, in timp ce privirea mea cadea pe un individ grizonat, slabut, imbracat simplu, al carui zambet lumina toata incaperea. Dau sa le spun baietilor (care inca isi dadeau coate si vorbeau despre bruneta frumoasa care statea cu spatele): “ia uitati-va ce seamana tipul ala cu….” si chiar in timp ce vorbeam, mi-am dat seama ca tipul nu semana, tipul ala chiar ERA GEORGE CLOONEY! Toata gasca se zgaia incantata de descoperire. Omul era la 5 metri in fata noastra, dansa, radea, se distra cu prietenii sai, printre care se numara si frumoasa bruneta dupa care se tot uitau baietii nostri, care cand s-a intors cu fata s-a dovedit a fi nimeni alta decat CINDY CRAWFORD! A doua zi tabloidele publicau fotografii cu cele doua staruri care isi petreceau vacanta in Sardinia pe yacht-ul unui magnat italian.

Localul cu pricina se numeste Sottovento si am aflat ulterior ca e renumit, fiind adesea frecventat de staruri de cinema, sportivi si oameni foarte bogati fie ei faimosi sau nu. In final ne-am amuzat si am fost incantati sa vedem doua vedete atat de aproape de noi, concluzionand ca amintirea acelei seri de pomina face ca banii dati sa nu fi fost intru totul irositi.

To be continued…

 

La clubul "Ritual", amenajat pe o colina acoperita de stanci. Locul e foarte spectaculos, nu exagerat de costisitor, design-ul contopindu-se cu elementele naturale intr-un mod uimitor

Club Ritual. 'Canapele'

Ritual

In da club

Porto Rotondo. Peste tot e plin de barci, barcute, yachturi...

 

 

Porto Cervo

Porto Cervo, Sardinia

Sardinia

Zona rezidentiala. Nordul Sardiniei

Vant puternic intr-o dupa-amiaza: atat de puternic, incat daca ridicam prosoapele de plaja deasupra capului, le intindea la orizontala. Ne tineam cu putere de ele sa nu isi ia zborul.🙂

Si daca tot ne jucam cu vantul, de ce nu si cu umbra...😉

🙂

Windsurfing

 

De sus...

My love...

 

27 thoughts on “Ca sardinele prin nordul Sardiniei

  1. Ei hai ca a fost misto!😀. Da-i naibii de bani, banii se fac si se fac ca sa fie cheltuiti si sa te simti bine, nu? Iar aventurile astea, mai ales in zona italiana, fac parte din specificul local. Bineinteles cand se intampla, toti zicem „never again”, dar dupa le tinem minte mult mai bine decat vacantele perfecte. Ai vrut atmosfera italiana? Iaca! Tot tacamul😀.
    Vladimir

    • Eeeeexact!🙂 Dar tot in spiritul italian (ca doar din ei ne tragem, nu?) nu se poate sa nu ne vaitam putin. Asa, de amuzament, ca altfel care ar mai fi hazul?🙂 A fost splendida vacanta! Cu toti banii dati, Sottovento, vento, George Clooney, Cindy, etc. Si chiar asa zicem mereu cand ajungem prin Italia: „never again!” si totusi… never say never. E o tara splendida, care te enerveaza si totusi te atrage ca un magnet. A love-hate relationship🙂

  2. La mine se reduce la hate😀. Singurul lucru care mi-a produs o satisfactie suprema a fost sa-mi cumpar niste furnici din sticla foarte bine facute, 1:1 fata de original. Mi s-au parut magnifice. Nu zic ca nu e o tara frumoasa, e exceptional de frumoasa, dar diferentele culturale sunt insurmontabile (pentru mine :D). Ma enerveaza putine lucruri atat de paroxistic cum ma enerveaza neglijenta, lipsa de punctualite si fuserismul italienilor. Plus limba lor😀. Din cauza lor cred ca n-as pune piciorul si m-as limita la pozele si povestirile altora, daca n-ar trebui sa ajung din cand in cand cu slujba pe acolo, sau nu si-ar dori doamna sa vada una-alta pe la ei.

    • Daca va ganditi ca a fost aventuros sa mergem 6 intr-o masinuta, nu a fost chiar ingrozitor. Foarte incomod, da, insa riscant nu. Ne-am descurcat foarte bine si in siguranta. In rest, in afara de costurile mari la care nu ne asteptam, nu prea am avut parte de aventuri riscante in Sardinia. Ne-am mai ratacit, ne-am mai enervat din cauza semnalizarii proaste, dar nu am fost in pericol nicio clipa (cu exceptia zborului zdruncinat cu Alitalia). Am avut parte de momente aventuroase in alte excursii, despre care urmeaza sa povestesc.🙂

  3. Cu Alitalia chiar e NICIODATA, mai ales de cand am realizat ca nu pot pleca la timp orice le-ai face, alergi de nebun prin aeroport ca sa stai apoi in fata portii, pentru o intarziere neanuntata.
    In schimb, Italia ma atrage, in pofida locuitorilor si imi dau seama cat de multe sunt de vazut si nu pot sa-mi iert ca desi sunt intr-o tara vecina si probabil mai aproape de atat nu o sa fiu niciodata de Italia, nu am ajuns sa vizitez mai mult decat un oras in treacat. Tot timpul imi propun, dar apoi zic ca e totusi aproape si putem merge oricand😀
    Imi plac enorm de mult pozele in care va jucati cu umbrele. Sunt superbe! Si mi-a placut si relatatarea plina de umor. Cred ca nu e persoana care sa fi trecut prin Italia si sa nu aibe ceva de povestit :)))

    • Oh, da! Cu Alitalia este NEVER EVER AGAIN! Atunci am zburat prima si ultima oara cu ei. O sa mai povestesc. A fost cea mai urata experienta de drum de la inceput pana la sfarsit, culminand evident cu pierderea bagajelor. Bine ca macar s-a intamplat la intoarcere ca daca ar fi trebuit sa ne mai cumparam si haine de acolo, eram faliti.🙂 Multumesc. Si mie imi plac pozele cu umbrele. Am facut multe si sunt printre preferatele mele.🙂 Italia este intr-adevar un izvor nesecat de intamplari de banc.

  4. Ultima fotografie m-a impresionat şi m-a inspirat. Dedicaţie pentru Anca & B:

    Nu-i umbra altceva decît iubirea
    Ce mînă-n mînă ne-a ţinut, pe drum.
    Cum altfel definire-aş fericirea
    Decît iubindu-ne pe veci ca şi acum?
    Cînd timpul nostru-ajunge la zenit,
    Prelungă-mpreunată umbra noastră
    ‘n-al vieţii soare ultim asfinţit,
    Spre infinit, măreaţă, ea adastă.

  5. Ultima fotografie m-a impresionat şi m-a inspirat. Aşadar, dedicaţie pentru A şi B:🙂

    Nu-i umbra altceva decît iubirea
    Ce mînă-n mînă ne-a ţinut, pe drum.
    Cum altfel definire-am fericirea
    Decît iubindu-ne pe veci ca şi acum?
    Cînd timpul nostru-ajunge la zenit,
    Prelungă-mpreunată umbra noastră
    ‘n-al vieţii soare ultim asfinţit,
    Spre infinit, măreaţă, ea adastă.

  6. Sardini dupa parerea mea e superba. Am fost si eu asta-vara si pot spune ca a ramas preferata mea in topurile pentru vacante. M-am simtit ca in Paradis, sincer, nu credeam ca voi vedea asemenea peisaje vreodata. Nu stiu daca ai fost pe plajele de langa Oristano, sau Alghero, dar daca mai ai ocazia, vei vedea ca te vei indragosti de ele. Intr-adevar, Italia e o tara superba, pacat ca e locuita. Cat am stat acolo (2ani) am ajuns sa urasc italienii cu ignoranta si fitele lor, nu le ajungi cu prajina la nas, dar, spre deosebire de noi, ei stiu sa isi valorifice ceea ce au si sa atraga turistii si sa scoata bani frumosi din asta. Poate peste 10 ani, se va inghesui lumea sa vina si in Romania si noi avem o gramda de locuri superbe, de care nu multi au habar.

    • Ai dreptate!🙂 Fitosi, fitosi, dar stiu sa scoata bani foaaarte frumosi. Chiar prea multi pentru ce ofera.😀 Si eu imi doresc sa ajungem sa ne exploatam intelept tara si sa ii punem in valoare frumusetea. Poate curand, cine stie? Sa speram!

  7. foarte frumoasa Sardinia,, si o mare parte din Italia,, Portofino, Porto cervo, Capri,, sunt superbe,, e drept ca italienii nu-s nici cei mai corecti, nici cei mai discreti oameni, cu siguranta nu sunt cei mai punctuali, dar au o tara extraordinara pe care o exploateaza turistic mai bine ca noi,, eu fac abstractie de iminentele mici neplaceri, pentru ca am de ce sa ma bucur, si revin acolo des,, daca mergi cu masina, merita sa faci toata Italia,, si sa iesi prin Ventimiglia in Monaco si dup-aia pe toata coasta de azur pana la Cannes,, e chiar superb,, merita toti banii,,

    • Da, țara este superbă. Una dintre cele mai frumoase țări din lume, care are enorm de oferit. Unde mai pui că au și o bucătărie fenomenală, cea mai cool modă șamd…🙂 Dar zău că ne-am îmbolnăvit de inimă cu mașina prin cizmă. Hai că în Sardinia mai merge, nu e traficul prea rău, dar în restul teritoriului e așa un haos pe șosele și trebuie să fii atât de atent, încât mai bine alegi alte mijloace de transport.😀

      • ei, ce sa zic,, eu de regula nu conduc,, adica sunt co-pilot, insemnand ca ma bucur de peisaj si-i povestesc soferului mai tarziu ce-a pierdut,, deci n-am grija asta,,

        • E mai bine așa, deși dacă nu ai rămas marcată înseamnă că nu ai avut experiențe nasoale. Nici eu nu prea am condus prin Italia, dar tot am avut momente de mare sperietură din cauza modului în care conduc pe șosele. Trebuie să fii super prudent și atent. Sau să mergi cu trenul. (Nu am încercat, dar presupun că e mai relaxant).😀

  8. superbe pozele…ptr mine Sardinia este insula mea de suflet, cred ca am mers de vreo 4 ori pana acum…ador zona Villasimius pe Costa Rey, un pic salbatica fata de Costa Smeralda insa si in nord este absolut de vis!!! eu chiar am un articol WW despre sardinia, daca vrei chiar sa te uiti pe poze, sunt foarte sugestive.
    O seara buna si Happy WW!!!

    • Mulțumesc. Îmi poți da un link la articolul tău despre Sardinia, te rog? Mi-a plăcut mult Sardinia, dar parcă n-aș da fuga înapoi prea curând. E un loc foarte scump și până la o nouă tură pe acolo, cred că o să mai vizităm și alte meleaguri.🙂

      • Buna :)…iti dau un link de poze, articol inca nu am scris despre SArdinia pentru ca nu as stii de unde sa incep…si de cand am inceput blogul nu am mai fost in Sardinia (adica de un an si ceva). Insa voi scrie cat de curand unul…uite aici link de poze, sper sa iti placa:

        http://delicii.wordpress.com/2012/05/15/miercurea-fara-cuvinte-5/

        Sardinia este scumpa in nord si in anumite perioade ale anului adica iulie mijloc pana in august circa. dupa 25 august sa tot mergi in sardinia, preturile la case, residence etc sunt la jumatate! Daca ai nevoie de info…:) ma poti intreba fara probleme!

  9. Păi, vezi? Asta ați plătit voi, nu mâncarea: 5 metri de George Clooney.🙂 Noroc că nu v-ați apropiat mai mult, că era și mai scump!🙂

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s