Intr-una dintre vizitele noastre la Viena cand era un frig de crapau pietrele (cam -20 de grade) am descoperit un loc incantator: Das Biedermeiercafe.

In ciuda numelui, localul este mai degraba restaurant decat cafenea. Se afla in Spittelberg, care pe vremuri era un soi de ‘Red light district’, actualmente o zona pitoreasca intesata de baruri, restaurante si magazine mici si cochete, unde iarna se afla unul dintre cele mai frumoase targuri de Craciun din Viena , despre care am povestit intr-o postare mai veche.

Das Biedermeiercafe se afla intr-o cladire veche, marcata cu faimoasele steaguri austriece insotite de o placuta cu detalii despre constructie, indiciu al importantei sale istorice.

Locul este minuscul, dand senzatia ca te afli intr-o casuta pentru copii. Cele cateva mese ale restaurantului cu specific austriac se afla la parter si la primul etaj. Decorul este retro, nu foarte pretentios si ai impresia ca te afli in sufrageria cuiva.

Am fost intampinati de un domn cu niste mustati care l-ar face invidios pe Dali si niste sprancene mai stufoase decat ale lui Albulescu. Domnul respectiv serveste la mese, dar nu m-ar surprinde sa aflu ca este proprietarul carciumioarei.

Morti de frig si lihniti de foame, cu degetele amortite si nasurile atat de inghetate incat aveam senzatia ca ni se sparg daca le atingem, am comandat meniul traditional al locului. Rapid si prompt, rand pe rand, am fost serviti ca la carte cu o multime de bunatati. La inceput, ni s-au adus painici si covrigi uriasi presarati cu sare grunjoasa, tipici tarii in care eram in vizita, asezati frumos intr-un cosulet si acoperiti cu un servet de panza cu margine dantelata. Sehr gut! 🙂

Am savurat apoi de cea mai gustoasa supa de vita din viata noastra. Salivez ingrozitor cand imi amintesc. Supierele vechi din ceramica alba sau pictata in care este adusa la masa adauga un farmec nepretuit preparatului delicios. O data cu supa apare ca prin farmec o farfuriuta pe care sunt asezate apetisant feliute de paine prajita cu maduva fierbinte, avand verdeata si sare gjunjoasa pe deasupra. Nu am crezut ca voi manca vreodata asa ceva. Ei bine, impreuna cu supa, feliutele cu pricina au fost un deliciu greu de descris in cuvinte. Fierbinte si buuuuuunaaaa de ne venea sa ne lingem pe degete (desi nu era cazul deoarece mancam cu lingura), supa minunata a reusit sa ne topeasca frigul din oase intr-o clipa si sa ne umple de bucurie pentru tot restul zilei.

Rasolul de vita de la felul doi se topeste in gura. Exceptionala este si combinatia cu sosul de hrean si mar adus on the side.

Rasol de vita cu piure de spanac, legume si cartofi jumatate prajiti, jumatate copti. Alaturi: sos de smantana si sos de mar cu hrean. Vaaaai, ce moor de poooftaaaa!!!

Clatitele cu gem de caise de la desert iti lasa acea ultima aroma parfumata cu care pleci fericit si multumit dupa o masa care iti merge la inima. Bun, iti merge ea si la sunculitele de pe fund, ce-i drept, dar cui naiba ii mai pasa?…

Cafea cu muuuuult lapte si muuuuuuultaaaa spuma pentru mustati 'de pisoi'. 🙂

Clatite cu gem de caise

Liftul cu care se 'plimba' mancarea si vasele de la parter la etaj 🙂

Oglinda din holisor

Noi mergem cu mare placere la Biedermeiercafe de fiecare data cand suntem la Viena si v-o recomand cu drag, mai ales iarna. 🙂