-Ce vant bun adie!
-Da, sunt foarte fericita ca putem sa-naltam zmeul.
-Hai, repede, sa nu se-opreasca vantul.
-Iuhuuuuu, ce repede urca! 🙂
-Tine-l bine, sa nu-ti scape!
-Il tin, il tin, dar nu-i usor. Mmmm… sa stii ca … au!
-Vaaai. S-a-nfipt in pomul ala mare. Hai sa tragem de el sa-l dam jos.
-Hai! Un, doi, trei si! Poc!
-S-a rupt! 😦
-S-a rupt! Era nou-nout. 😦 😦
-Haai, nu fii trista. Stii ce? Bunica a zis ca ne face clatite cu dulceata de cirese.
– Serioooos?
-Da! Si ne face si biscuiti cu ciocolata!
-Wow!!! Si lapte cu cacaooo?
-Daaaa!
-Ieeeeei!!!
-Mergem acasa? 🙂
-Daaa, hai sa mergem. 🙂 🙂

Copii jucandu-se. Geneva. Foto: ©Slowaholic
… Clatite cu dulceata de cirese….. Doamneeeee ce minunatie !!!
Ninule, bag de seama ca esti tare pofticios! 🙂 Te inteleg. Si eu sunt o mare pofticioasa si mi-e tare greu sa ma abtin de la dulciuri. Azi iar am comis-o. Am facut cupcakes cu fructe de padure. 🙂 🙂 Din fericire, am avut oaspeti, asa ca eu nu am apucat decat doua. 🙂
Asa, asa… rasuceste cutitul in rana… nu te potolii :)))))))))))))))
zi ceva si de salata Boeuf ca atunci sigur lesin de pofta…. Aoleuuu am zis chiar eu … 😀 !
Hahahaha! Pofticiosu’! 🙂 Nu, de salata aia de care ai zis tu nu spun nimic, pentru ca nu fac. Niciodata. 🙂 E mult prea mult de munca. Daca primesc de la parinti, bine, daca nu, nu pot sa spun ca-i duc dorul foarte tare. 🙂
Eu uneori imi aduc de aminte de ea, scot poza ei din portofel si lacrimez cand o vad 😦
salata de Boeuf a fost prima mea dragoste :)))))))))))))))))))
Hahahahahahahahaha! Ce tare esti! Mereu ma faci sa rad. Intra pe Facebook. Ai acolo o dedicatie speciala. Sper sa nu te-apuce plansul si de la asta. 🙂
Sigur nu ma apuca, poate daca era si o clatita cu dulceata lacrimam putin… Dar doar de la doua clatite cu branza… in sus pling in hohote ! 😀 😀
🙂 Nu prea cred. Am vazut eu ce clatite apetisante faci. 🙂
Alea facute de mine nu se pun 😀 😀 doar cele facute de maini de femeie ! 🙂
🙂
Eu tocmai am vazut de curand frumosul joc al inaltarii zmeului.La Mogosoaia, in poiana splendidului parc al Palatului Brancovenesc caruia i se da foarte multa atentie in aceasta primavara; s-a amenajat si zona din dreapta aleii principale, au aparut alei noi flancate de felinare romantice,canta cucul , zbor pasari-mame din si inspre cuiburile doldora de puisori flamanzi ,te imbata mirosul campurilor cu irisi, ” au innebunit salcamii” … si mai poti sa fii cuminte?… Asa ca luati-va un zmeu si simtiti iar cu suflet de copil in acel coltisor de rai!
Urmeaza, inevitabil si-un zmeu. 🙂
Fericirea, ea insasi, e simpla…asa, ca un zmeu de hartie. 🙂
Da! Si colorata! 🙂
Exact!
:))
Cu ocazia asta, mi-am amintit ca parca a trecu prea mult timp de cand n-am mai inaltat un zmeu 🙂
Se anunta vant bun zilele astea. 🙂
Minunat! Ce frumos sa mai poti avea bunic care sa iti faca clatite, si cu asta sa uiti tot, toate necazurile!
🙂 Wishful thinking. Sa uiti de toate necazurile cu niste clatite. Mi-e dor de vremurile alea… Bine ai venit la mine in vizita! Uite, o clatita mie si una tie. 🙂
Eu am doar dulceaţă de vişine. Clătitele vor fi imaginare, la fel ca zmeul. Lipsesc şi bunicii, de prea mult timp…
Buuuna dulceata de visine. E buna si fara clatite. 🙂
Want some? 😉
Sarumana, dar mama are un talent de a produce dulceata in exces, iar eu mananc rar de tot. Fi-miu nici vorba, nu vrea sa o vada (ma rog, e mic, mai are timp sa ii prinda gustul), iar sotul consuma doar cand pun in clatite (ceea ce se intampla cam de 2 ori pe an). 🙂 🙂 🙂
Atîta vreme cît nu face precum domnul Goe să pună dulceaţa-n galoşi, e OK. 😆 Mie mi-au plăcut dintotdeauna dulciurile, pentru care plătesc acum tribut cu dantura făcută praf, dar ştii… nu le putem avea pe toate. 😉
Maică-mea a fost o viaţă întreagă un anti-talent în ceea ce priveşte gătitul. Noroc cu mătuşă-mea, care a moştenit de la bunică-mea (şi noroc că am trăit şi eu perioade ale vieţii cu ele în casă şi am învăţat cîte ceva, ca să mă pot descurca acum singur). Ce păcat că secrete vechi se pierd din generaţie în generaţie, ne bazăm tot mai mult pe porcăriile semi/gata-preparate… Eu vreau să învăţ ce se mai poate de la mătuşă-mea pînă nu se duce pe ceea lume, că eu cu astă lume şi fake-urile ei, nu mă împac.
P.S. Am şi vişinată producţie proprie, din vişinele crescute în grădină. 😉 Iar la toamnă fac şi un pic de vin, ca în fiecare an de cînd sînt aici. 🙂
Mmmmm. Bun! Pofta mare si succes la multe retete delicioase! 🙂
Mulţumesc frumos! 🙂