Copilarie: fericirea e-n lucrurile simple

-Ce vant bun adie!

-Da, sunt foarte fericita ca putem sa-naltam zmeul.

-Hai, repede, sa nu se-opreasca vantul.

-Iuhuuuuu, ce repede urca!🙂

-Tine-l bine, sa nu-ti scape!

-Il tin, il tin, dar nu-i usor. Mmmm… sa stii ca … au!

-Vaaai. S-a-nfipt in pomul ala mare. Hai sa tragem de el sa-l dam jos.

-Hai! Un, doi, trei si!  Poc!

-S-a rupt!😦

-S-a rupt! Era nou-nout.😦😦

-Haai, nu fii trista. Stii ce? Bunica a zis ca ne face clatite cu dulceata de cirese.

– Serioooos?

-Da! Si ne face si biscuiti cu ciocolata!

-Wow!!! Si lapte cu cacaooo?

-Daaaa!

-Ieeeeei!!!

-Mergem acasa?🙂

-Daaa, hai sa mergem.🙂🙂

Copii jucandu-se. Geneva. Foto: ©Slowaholic

Copii jucandu-se. Geneva. Foto: ©Slowaholic

Copii jucandu-se. Geneva. Foto: ©Slowaholic

Copii jucandu-se. Geneva. Foto: ©Slowaholic

27 thoughts on “Copilarie: fericirea e-n lucrurile simple

  1. Eu tocmai am vazut de curand frumosul joc al inaltarii zmeului.La Mogosoaia, in poiana splendidului parc al Palatului Brancovenesc caruia i se da foarte multa atentie in aceasta primavara; s-a amenajat si zona din dreapta aleii principale, au aparut alei noi flancate de felinare romantice,canta cucul , zbor pasari-mame din si inspre cuiburile doldora de puisori flamanzi ,te imbata mirosul campurilor cu irisi, ” au innebunit salcamii” … si mai poti sa fii cuminte?… Asa ca luati-va un zmeu si simtiti iar cu suflet de copil in acel coltisor de rai!

    • 🙂 Wishful thinking. Sa uiti de toate necazurile cu niste clatite. Mi-e dor de vremurile alea… Bine ai venit la mine in vizita! Uite, o clatita mie si una tie.🙂

        • Sarumana, dar mama are un talent de a produce dulceata in exces, iar eu mananc rar de tot. Fi-miu nici vorba, nu vrea sa o vada (ma rog, e mic, mai are timp sa ii prinda gustul), iar sotul consuma doar cand pun in clatite (ceea ce se intampla cam de 2 ori pe an).🙂🙂🙂

          • Atîta vreme cît nu face precum domnul Goe să pună dulceaţa-n galoşi, e OK.😆 Mie mi-au plăcut dintotdeauna dulciurile, pentru care plătesc acum tribut cu dantura făcută praf, dar ştii… nu le putem avea pe toate.😉

            Maică-mea a fost o viaţă întreagă un anti-talent în ceea ce priveşte gătitul. Noroc cu mătuşă-mea, care a moştenit de la bunică-mea (şi noroc că am trăit şi eu perioade ale vieţii cu ele în casă şi am învăţat cîte ceva, ca să mă pot descurca acum singur). Ce păcat că secrete vechi se pierd din generaţie în generaţie, ne bazăm tot mai mult pe porcăriile semi/gata-preparate… Eu vreau să învăţ ce se mai poate de la mătuşă-mea pînă nu se duce pe ceea lume, că eu cu astă lume şi fake-urile ei, nu mă împac.

            P.S. Am şi vişinată producţie proprie, din vişinele crescute în grădină.😉 Iar la toamnă fac şi un pic de vin, ca în fiecare an de cînd sînt aici.🙂

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s