Vacanta de vara din 2009. Sudul Frantei. Intrebarea saptamanii: sa mergem sau nu la Marsilia pentru o excursie de o zi? Barfele spun ca e un loc haotic, extrem de periculos, de evitat.
Ce bine ca nu ne-am luat dupa barfe! 🙂
Marsilia este superba, seducatoare, vesela, un furnicar in perpetua miscare, unde se amesteca oameni de rase si nationalitati diverse, localnici si turisti deopotriva. Orasul pulseaza alert, vegheat de azurul marii de unde vin si pleaca ambarcatiuni felurite, pamantul si apa alcatuind impreuna caminul splendidei metropole.
Nu mica ne-a fost mirarea cand am pasit pragul unui edificiu cu arhitectura baroca, unde ne-am simtit brusc teleportati intr-o alta dimensiune. Liniste, pace si o atmosfera de timp incremenit.
Capela. La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic
La Vieille Charité. Construita intre anii 1671 si 1749 dupa planurile arhitectului Pierre Puget, La Vieille Charité a avut destinatia de azil pentru saraci un timp indelungat. In prezent este lacas de cultura, gazduind muzee (Muzeul de arheologie mediteraneana, Muzeul de arta al Africii, Oceaniei si Amerindiei), o biblioteca ce contine documente de arheologie, diverse cursuri si expozitii temporare.
La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic
La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic
Cam pe aici ne-a abordat ingerasul cu carlionti blonzi. 🙂 Foto: ©Slowaholic
Pasii nostri rasuna in linistea ce ne inconjoara, farmecul locului ne aprinde scanteieri de fericire in ochi.
Piatra din care este construit ansamblul reflecta lumina atat de frumos, incat am impresia ca cete de ingeri cu par auriu canta ‘Aleluia’. In timp ce aproape levitez de incantare, o voce angelica i se adreseaza lui B, care de aproximativ un sfert de ora cauta fara succes toaleta: „Tu as envie de faire pipi?*”. Buf! Dau cu derriere-ul de pamant, cetele ingeresti se risipesc si un ras dracesc pune stapanire pe noi.
Glasul de ingeras apartine unui baietel cu carlionti blonzi, in varsta de vreo 6 anisori, cu ochi de peruzea si gropite in obraji.
B, pe al carui chip se citeste in mod evident disperarea provocata de necesitatea bine intuita de copil, e sugrumat de ras si abia reuseste sa ingaime un „Aham”. Pustiul il ia hotarat de mana si il conduce la locul mult dorit si cautat, asa ca in final putem spune pe buna dreptate „Aaaaaleeluia!”. 🙂
Capela. La Vieille Charite, Marsilia. Foto: ©Slowaholic
*Tu as envie de faire pipi? = Iti vine sa faci pipi?
Dar mancarea ?…. Cum a fost mancarea ?
Aveau salata de Boeuf ? 😀
Haaa! Chiar in locul acela (Vieille Charite) nu am mancat si nu imi amintesc sa fi observat vreun restaurant. In Marsilia in schimb… Glumesti? Mancarea peste tot in sudul Frantei este de vis. N-am vazut salata de boeuf, dar la canicula aceea orice contine maioneza nu este prea sus in topul recomandarilor. 🙂 Imi amintesc foarte vag, cred ca am mancat ceva peste la gratar. 🙂
Eu cand am fost mai mic am fost odata cu un vecin cu masina la Brasov… Habar nu am cum a fost pe acolo ca am uitat cam tot, dar am inca vii in minte amintirile legate de mancare 😀 stiu ca am mancat niste mici imensi cu mustar 😀 😀 si branza afumata :)… a fost o masa superdelicioasa 😀 si pe drumul de intoarcere am cumparat de pe marginea soselei de la o tiganca superba o frunza mare de brusture plina cu fragi… avea niste ochi frumosi tiganca aceea si un gust sublim fragile incat daca nu as fi fost un profan puteam scrie o capodopera doar pornind de la ochii tigancii si de la fragii aceia deliciosi de pe frunza de brusture.
Mi-ai facut o pofta de fragi de m-a luat cu ameteli. 🙂
tare frumos e acolo….ce culoare, lumina, atmosfera..cald, cald, cald!
Da, e o lumina fantastica. Si era foaaaarte caaaald. 🙂
s-a simțit!!!!!!!!!!! zău!!!
Cred ca sfaraia monitorul. 🙂 🙂 🙂
neeeeh…nu mă păcălești! din fotografii și din relatare am simțit! 😛
and you do it again 😉
touche, pussy cat!:) m-am cuibărit acolo, în căpșorul tău, am văzut cu ochii tăi, am simțit cu inima ta…de fapt…tu ai făcut totul!!!
🙂
Am intrat în secolul 18 de la primele poze, pînă m-ai dat şi pe mine cu derrière-ul de pămînt la faza cu puştiu’. 😆 Îmi place expresia asta a ta. 🙂
Locul are ceva familiar, cred că aşa îmi închipuiam eu anumite scene, pe vremea cînd – copil fiind, cu ochii buni – citeam cărţile cu muschetari ale lui Dumas şi altele a căror acţiune se petrecea cam tot prin acele timpuri şi locuri. O, tempora…
Cartile acelea pot fi recitite. Ar fi interesant sa vezi ce imagini iti inspira acum. 🙂
Mai greu acum, cu răbdarea pe muche de cuţit, ochii hăis-cea de la atîtea monitoare, vîrsta şi altele ce se pun contra. Şi-apoi, mi-e teamă că farmecul de atunci se va transforma în banal.
E posibil. Atunci mai bine eviti. Ar fi pacat.
Da, unele amintiri e mai bine să rămînă nepîngărite…
deci avem cel putin 2 lucruri in comun – un pic de Franta si ura pentru sh -uri si tz-uri 😀
Așa se pare, ceea ce mă bucură foarte mult. De la o vreme am început să scriu aici pe blog cu diacritice. Dar iată că uneori, când comentez pe alte bloguri, ș-urile și ț-urile se răzbună crunt. 🙂 🙂 🙂 Sorry about that. 🙂
setarile mele s de vina 🙂
😀