Scotocind prin niște foldere cu poze vechi, m-a invadat nostalgia. Ce copii eram… Ce slaaaabi!!! Ce mult ne bucuram din orice… Ce simplu era totul și cât de mari erau realizările mici… Ce frumoasă era fiecare piatră… Ce puține gânduri erau între noi și momentul prezent (de atunci)… Cât de pură era fiecare clipă…
Bucuria a rămas, dar intensitatea ei nu mai este aceeași. Entuziasmul s-a retras într-o scorbură și iese la lumină mai rar. Pietrele sunt la fel de frumoase, dar le observăm doar din când în când. Între noi și momentul prezent sunt prea multe gânduri despre ce-a fost sau ce va fi, iar puritatea clipei este de-acum mai mult o amintire…
Ce fain a fost atunci când am plecat singuri cu mașina prin Austria fără să știm decât în mare pe unde vrem s-ajungem. Fără rezervări, fără program pre-stabilit. Fără să ne gândim că mai sunt și festivaluri, evenimente de fel și fel și că prin unele locuri în plină vară e greu să găsești cazare uneori. Chiar imposibil… Am mers din sat în sat, din localitate în localitate, până la miezul nopții, ceea ce în Austria se traduce în pustietate totală, pentru că deja de la 9 dispar toți la culcare ca puii de găină, iar pe la 10 arareori mai trece careva pe stradă. Ne pregăteam deja să căutăm o parcare unde să înnoptăm în mașină, când soțul meu face brusc dreapta din drumul principal.
– Ce faci? îl întreb.
– Nu știu, așa mi-a venit, s-o iau pe-aici.
Descoperim un loc de vis, un sat ca în povești, pe care nu îl aveam pe lista noastră de ‘to see’: Sankt Gilgen, aflat pe malul Lacului Wolfgang (Wolfgangsee), în zona Salzkammergut.
Foto: ©Slowaholic
Foto: ©Slowaholic
Foto: ©Slowaholic
Orice are legătură cu Mozart este exploatat la maxim în Austria. În casa din spatele meu a trăit mama lui în St Gilgen
Foto: ©Slowaholic
Am oprit în centru și cu multă uimire și încântare am aflat că hotelul respectiv tocmai avusese o rezervare anulată și avea o cameră liberă. Cine nu crede în îngeri păzitori, să se mai gândească… 😀
Am rămas acolo câteva zile. Ne-am odihnit extraordinar de bine. St Gilgen are o atmosferă uluitoare. E plin de flori, de culoare și de calm, își răsfață oaspeții cu peisaje de vis și un aer curat care parcă îți dă aripi. Zău! Nu ca mizeria aia de băutură cu același slogan. 🙂
De acolo se pot face plimbări pe Wolfgangsee mai lungi sau mai scurte. Se practică diverse sporturi pe apă și pe uscat. Noi ne-am relaxat într-o zi cu o bărcuță electrică de (foarte) mică viteză, iar în altă zi am luat vaporașul până în St Wolfgang. De acolo am urcat cu mocănița sus pe munte, și am văzut panorame care ne-au lăsat muți (ceea ce în cazul meu se întâmplă extreeeem de rar): cele trei lacuri faimoase din zonă: Wolfgangsee, Mondsee și Attersee. Și am fost F E R I C I Ț I!
E tare frumos acolo. Dacă vă face cu ochiul, vă încurajez să mergeți. Toată zona e superbă și vara și iarna. 🙂 🙂 🙂
Ei, iată că povestind am recuperat puțin din entuziasmul de atunci. 🙂
Sper din suflet că devenind conștienți de problema asta putem ca prin exercițiu să ne recăpătăm puritatea clipei…
FOTO: ©SLOWAHOLIC
esti draguta foc! Si atunci si acum. Ok, si Austria e frumoasa, dar de data asta imi place si fata din fata peisajului 😉
Mulțumesc, draga mea. Când mă uit la pozele astea îmi dau seama că a trecut timpul. Nu mă plâng, mă simt foarte bine în pielea mea, dar imaginile vorbesc de la sine. 🙂 Nici nu vreau să fac socoteala la diferența de kg. 🙂 🙂 🙂 Lăsând gluma la o parte, Austria este superbă. Are enorm de multe de oferit și oamenii sunt foarte primitori și drăguți. Eu ador țara asta și mă tot duc pe acolo cu diverse ocazii. 🙂
Tu frumoasa as always, palaria imi place tare, culoarea turcoaz e una din preferatele mele, fotografiile minunate,locul pare de vis… Ce sa mai zic? 😀
Hahaha. Mulțumesc, draga mea. Să știi că încă mai am pălăria aia. O ador în primul rând datorită culorii :). E un loc de vis, merită văzut dacă ai ocazia.
Ce drăguțe sunt terasele din acea piață! Mno, acolo merg fain niște berule!
Ohooo, și încă ce mai merg!!! Sunt nelipsite! 🙂
N-am fost niciodată dar trebuie neapărat să-mi trec n agendă Auatria chiar și pentru o zi! Să tolănit la o berulă, 2 pe vreo terasă din aceea!
:))))))
Ador străzile înguste, piețele vechi medievale care-n plus au terase. Din fericire avem câteva asemenea zone în Cluj pe care le trec, unde mai stau la câte o terasă cu plăcere.
Fain e Clujul!!!
Fain dáră!
Ce frumoase si cochete acele terase.La fel si piata,totul organizat si curat.Desi sunt latin mi-ar place sa traiesc intr-o tara asa bine organizata care nu lasa nimic la voia intamplarii 😀
E bine organizată, ce-i drept, dar mie nu mi-ar plăcea să mă mut acolo de tot. Este cam plictisitor. 🙂
Mie imi pare tare, tare frumoasa Austria !
O cunostiinta care a fost acolo la recoltat portofele
si a stat 3 ani la inchisoare a zis ca nu i-a placut chiar deloc Austria
si ca pentru nimic in lume nu ar mai vrea sa mearga acolo inca odata :(…
Mie imi pare o tara foarte ok !
Hahahahaha. Cred că nu i-a plăcut. Dacă a recoltat portofele, așa-i trebuie! E o țară superbă pentru cine nu-i certat cu legea. 🙂
Pai… a fost vina Austriecilor… ca el a avut intentia sa mearga la recoltat capsuni ori portocale dar Austriecii nu aveau decat portofele ! :))))
:)))))))
Eu una sunt convinsa ca exista ingerasi pazitori!
Excelente fotografii, buni ochi au avut amandoi fotografii! Multumesc pentru excursie!
Mulțumim. Există! Precis! 😀
Such a cute place!
Glad you like it. 🙂
mi-au placut fotografiile, dar si mai mult atmosfera care se degaja din ele, de calm, bucurie, fericire,timp frumos petrecut si impartasit cu drag. multumesc 🙂
Cu drag. 🙂 Și eu mi-am amintit cu nostalgie și mare plăcere. Era mai calm și bucuria mai simplă, mai intensă, deși nu au trecut decât câțiva ani. Te ‘fură’ viața… 🙂
ne schimbam fara sa ne dam seama… dar de cele mai multe ori e mai interesant asa 🙂
E firesc să ne schimbăm. Dar și momentele de nostalgie sunt firești… 🙂
Splendid! Peisajul si fata! Am fost in aceste locuri iarna si am ramas cu dorinta de a reveni pt o vacanta in timpul verii. Mi-ai oferit o mostra de ce ar insemna indeplinirea acestui vis frumos. Apropo de „clipa prezenta” doar ea exista; nici trecutul, nici viitorul nu pot fi traite in prezent. Ar fi bine sa ne concentram pt a reusi sa dam (sau sa observam) frumusetea fiecarei clipe.Ti-o doresc!
Încerc. Mulțumesc. 🙂