Mi-e dor de soare. De căldură. Afară, în suflet, pe chip(uri)… Mi-e dor de râsete care îmi taie răsuflarea. Mi-e dor să nu-mi mai fie dor. Mi-e dor de-atunci și de-un cândva pe care-l aștept, dar care se-ncăpățânează să întârzie. Mi-e bine, dar totuși, sunt amorțită. E cam frig și-aș vrea să mă-ncălzesc puțin…
Și ca să aduc soarele aici, plec să mă plimb într-un moment frumos, cu câțiva ani în urmă, la Barcelona: Park Guell. Haideți cu mine! 🙂
Ideea acestui parc a fost a contelul Eusebi Guell: zona ar fi trebuit să fie un parc rezidențial, inspirat de mișcarea britanică garden city movement, (de unde și scrierea ca în engleză a cuvântului ‘park’) proiect care nu s-a bucurat deloc de succes.
În 1906, Gaudi s-a mutat împreună cu familia într-una dintre casele construite acolo, astăzi devenită muzeu.
Parcul Guell a fost transformat în grădină municipală. Conține multe lucrări ale lui Gaudi, se află în patrimoniul mondial UNESCO și atrage puhoaie de vizitatori în permanență. E drept că e o misiune foarte dificilă să vezi minunățiile create de Gaudi: mozaicurile splendide și arhitectura de basm printre miile de oameni mai mult sau mai puțin nervoși și transpirați care te calcă pe picioare aproape tot timpul, dar MERITĂ văzut. Parcul Guell e ca un decor desprins dintr-o poveste frumoasă, cu construcții incredibile și vederi senzaționale asupra orașului și asupra mării. And hey, it’s Spain! Așa că puțină hărmălaie e absolut firească. Viva! 😀

La intrarea în Park Guell. Mai 2008.
At the entrance in Park Guell, Barcelona, Spain. May 2008.
Photo: ©Slowaholic

Cu maaare dificultate B a reușit să-mi facă o poză cu El Drac /Dragonul lui Gaudi. 🙂
It was really tough for hubby to take a pic of Gaudi’s Dragon (El Drac) and I. 🙂
Photo: ©Slowaholic

Terasa principală e punctul central al parcului. Aici se află o bancă unduitoare uriașă placată cu mozaic, sub forma unui șarpe de mare, iar vederea asupra orașului și a mării este de vis.
The main terrace is the park’s focal point. Here, there is a huge winding mosaic bench in the form of a sea serpent. The views of the city and of the sea are amazing.
Photo: ©Slowaholic
Într-adevăr, o atmosferă ca-n poveste. Clădirile apar exact aşa cum mi-am imaginat dintotdeauna sintagma „căsuţă din turtă-dulce”. 🙂 Cred că e primul obiectiv dintre cele văzute aici la tine, pe care simt că mi-aş dori să-l vizitez în realitate. Totuşi, nu suport aglomeraţia, toată forfota aceea mi-ar jena gîndurile şi imaginaţia. Şi-apoi cusurgiu cum mă ştii, imediat mi-ar cădea ochii pe vreun pătrăţel de mozaic lipsă, vreo fisură undeva… Las’, mai bine aşa, de la distanţă, să-i rămînă intactă frumuseţea. 🙂
Mulţumesc frumos pentru priveliştea minunată!
Cu drag, Dragoș. 🙂 Mă bucur că ți-a plăcut. Starea mozaicului este excelentă. Eu nu am observat să fie ceva lipsă. Chiar de-ar fi, pe mine nu m-ar deranja. Perfecțiunea e obositoare. Aglomerația nu este la fel de mare peste tot. Mai găsești zone în acest parc unde poți sta chiar liniștit. La intrare este foarte mare îmbulzeala, în rest spațiile sunt foarte largi și e mult mai liber. 🙂 Cred că dacă-ți dorești cu adevărat, Barcelona este o destinație relativ accesibilă. Cu planificare din timp, găsirea unor oferte de bilete convenabile, etc. Poți avea surpriza că-i mai ieftin decât o excursie la noi la mare în sezon estival. 😀
Relativitatea asta mă omoară… 🙂 Ce era să zic!? Nici la mare nu mai ajung vreodată. Ceea ce-mi aduce aminte că pentru prima oară în opt ani, am uitat s-o sun pe Andra de ziua ei. Ah, bătrîneţea asta! 😦
Oricum, dacă bruneta aceea drăguţă care apare în poze n-ar fi acolo, în parc, plimbarea n-ar mai avea acelaşi farmec. 🙄
De uitat uită și alții mai tinerei. Cred că ne rablagim mult mai repede decât predecesorii noștri. 😀
Bruneta zice că îți mulțumește pentru compliment și îți dorește plimbare plăcută oriunde ai alege să te plimbi, aproape sau departe. 🙂
Cu plecăciuni brunetei amabile şi drăguţe! 🙂
Asta e, vrem-nu vrem, ne cam pică plăcuţele de mozaic, zi de zi, an de an… Ce să mai zicem de materialele noi, care-s cam slabe calitativ, deşi am întîlnit excepţii de bună calitate. 😉
Ah şi să ştii că am rezolvat, am sunat-o pe Andra mai devreme, cu scuzele de rigoare. Mai bine mai tîrziu decît niciodată, nu? Atîta vreme cît e cu drag…
Iexact!
Mult mai bine reprezentata caldura (caldurile 🙂 ) in aceasta postare! Locatie, decor, ca sa nu mai vorbim de personaje! 🙂
…si-nca ceva,
OLE!
Hahahaha! Mulțumim. 😀 OLE!
Frumoase fotografii din Barcelona Anca. Mulțumesc.
Mulţumesc pentru cuvintele frumoase în limba română, Rick. Thank you very much for your beautiful words in Romanian, Rick. 🙂
It is always such a joy to visit your blog Anca, to read about your travels, look at all those great photos, and help me remember some of the Romanian I use to know. When I was growing up, I spent much time with good friends of my family who were from Romania. From them I learned a little about your beautiful language and about the people, customs and holidays. I know my Romanian is not too good so thank you for your understanding. 🙂
WOW! So that explains the mystery. 🙂 I was wondering how you came to know Romanian. It is a great honor for me to have you as a guest on my blog. I admire your work very much and your appreciation means a lot to me. Your Romanian so far was absolutely perfect. Thank you so much for having the kindness to address me in my native language. 🙂
Ah, cât de frumos este parcul!!! Îmi pare tare rău că nu am reușit să ajung în Spania până acum…evident, timpul nu-i pierdut deloc! Doar că pentru Spania, mi-aș aloca o vacanță cam de-o lună și…ca să fiu sigură că-mi ating toate obiectivele propuse. Vacanța asta așa de lungă întârzie să apară. Poate dacă m-oi concedia aș avea posibilitatea s-o fac? Hmmm..ia să mă gândesc! 😉
Frumoase imagini, Ancuță! Iar tu ești la fel de strălucitoare ca și soarele Barcelonei. Tu ai văzut cât de bine te „asimilează” mozaicurile gaudiene? Ești de acolo!
Muah:*:*
Ăăăăăă…. o fi bine sau rău? Când spui că mă asimilează mozaicurile, mă gândesc direct la o faţă de femeie în stilul lui Picasso, cu nasul la ureche şi ochi gigantici, rătăciţi. 😀 „I feel preeeetyyy, oh sooo preeeetyyy….” 😀
E de bine, Ancuță!! Cum să fie de rău? Eu vorbeam despre ceva ce apreciez enorm. De artă! Asimilarea ca și integrare frumoasă în artă! Asta am vrut să zic!
Uof!:( Mai bine te sunam și-ți ziceam la telefon :)))
Hihiihihiih. M-am alintat și eu puțin. Plus că zău m-am văzut ca într-o pictură de Picasso. Brrr. 🙂 🙂 🙂
:)) Alintă-te cât vrei, mi-ești dragă când o faci!
Dacă te-ai văzut într-o pictură de-a lui Picasso, ia-o ca pe un privilegiu, nu te „cutremura” :)))! Nu-i de ici, de colo!!:)))
Am răspuns și nu știu unde a fugit răspunsul că nu-l văz!:(
Reiau:
Oh, da…alintă-te cât vreică mi-ești tare dragă când o faci!! :*
..iar văzutul într-o pictură de-a lui Picasso, ia-o ca pe-un privilegiu, nu ca pe-o „cutremurare” :))) Nu-i de ici, de colo!
Este! (un privilegiu). 🙂
Hm…e clar:( mă duc în Spam :((
Da’ te-am scos. 🙂
pfiu…eram în beci și n-aveam aer:)))
🙂 🙂 🙂
Si eu astept caldura si vremea frumoasa!Superb parcul.
Mă bucur tare că ți-a plăcut. 🙂
Suuperb loc si casele minunate de tot ! 🙂
Mulțam frumos, Ninu. Mă bucur că-ți plac. 🙂
Am mai văzut fotorafii cu lucrările lui gaudi. Mi-ar place ca odată să le văd la faţa locului pe viu.
Sper tare mult să ţi se îndeplinească această dorinţă. Este un spectacol uluitor. 🙂
Iuhuu, deci mă va aştepta haosul în Barcelona. Şi-aşa voi sta doar 6 zile, puţin haos în plus n-avea ce să strice! :))
Dacă prin haos vrei să spui aglomerație și gălăgie, vei avea parte de el mai peste tot. 😉 Distracție maximă!!! E foarte frumos.
Dap, la asta mă refeream 😀 mersi, aşa să fie!