22 thoughts on “E pe bune: Buzele copacului

      • Nu-i vorba de asta – explicaţia pe care mintea mea a găsit-o fenomenului e mult prea metaforică şi elaborată pentru a putea fi redată în cîteva cuvinte de comentariu.

          • Mă gîndeam că te gîndeşti la ce te-ai gîndit cînd ai pus poza.🙄

            Atunci cînd viaţa nu îţi oferă soluţii alternative, va trebui să accepţi suferinţa, s-o faci parte din tine şi să mergi înainte cu ea acolo, ghimpe – sau bară metalică, după caz – în coastă, atît cît ţi-e dat să dăinui pe Pămînt. Am învăţat şi eu asta, am devenit deja copac. Dezavantajul e că mai vine cîte un cîine idiot şi mă umple de „respect”, doar fiindcă el are libertate de mişcare. Dar face şi asta parte din suferinţa de dus odată cu zilele…

            • Hmmm… depinde cum privești lucrurile. Totuși, nu ești copac. Te poți mișca și în principiu poți evita câinii idioți. Și da, se poate să ajungi să nu te-atingă anumite chestii. Trebuie doar să vrei.🙂

              • Mi-aduc aminte vag de o scenetă (de fapt, parcă era un monolog) cu Marin Moraru, de prin tinereţe, unde zicea ceva de genul: „m-a bătut vîntul, m-a udat ploaia, m-au ruşinat cîinii, dar eu te-am aşteptat…” Cred că aşa sîntem noi, unii oameni… îndurăm greutăţile (şi răutăţile) vieţii şi ale semenilor, aşteptînd acel CEVA care să ne confirme rostul în lume. Sîntem prea statornici şi neclintiţi for our own good…

              • Exact! Ai pus punctul pe i! Prea neclintiți for your own good!🙂 Nu va veni niciodată nimeni și nimic din afară să ne ajute sau să ne salveze de noi înșine sau de alții. Doar noi putem face asta. Atât! Tough? No, just true.

              • Şi totuşi, castelele durabile se fac din piatră, nu din nisip… şi e nevoie de fundaţie solidă. Altfel se alege praful şi pulberea de rasa umană.

              • Corect! Și asta nu are nicio legătură cu ideea mea. Doar că tu nu înțelegi ce spun. Am mai avut dezbateri pe teme similare. Și avem puncte de vedere diferite. E ok. Diversitatea rasei umane este ceea ce o face atât de interesantă.🙂

              • Odată ce-ai devenit copac, nu mai poţi face slalom printre idei şi conjuncturi. Vezi, am ales un cuvînt mai frumos decît ‘fofilare’.
                Vom auzi vreodată ce-au de spus copacii, sau îi vom trata în continuare ca pe simple lemne de foc…?

                Duminică plăcută!

  1. Si de aceasta data, interesante si pertinente toate comentariile. Felicitari, tuturor!
    Eu vad asta, in primul rand ca o incercare a naturii de a elimina, a ascunde, tot ce nu e creatia EI. Natura, lupta cu rabdare si tenacitate sa ne protejeze. Nu trebuie decat sa deschidem bine ochii si sa-i intelegem mesajele. Sunt pretutindeni si atat de evidente…

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s