Mizerabilii

Nu-mi amintesc exact când am citit „Mizerabilii” lui Victor Hugo. Au trecut de-atunci mai bine de 20 de ani. După ce am terminat cartea, am păstrat în suflet măreţia poveştii. Tristeţea şi frumuseţea ei nespusă. Şi nu m-am mai gîndit le ea decât arareori. Până aseară, când am fost la cinema şi mi-am amintit-o pe toată. Şi am simţit-o ca pe o avalanşă de sentimente, lacrimi şi noduri în gât. Şi de SPERANŢĂ.

Tom Hooper, regizorul care ne-a dăruit şi „Discursul Regelui”, a transpus într-un musical uimitor marele roman francez.  „Les Miserables” a primit 8 nominalizări la Oscar, printre care se numără cele pentru cel mai bun film, cel mai bun actor în rol principal (Hugh Jackman) şi cea mai bună actriţă în rol secundar (Anne Hathaway).  Hugh Jackman ESTE Jean Valjean. Interpretează dureros de firesc. Anne Hathaway are o partitură foarte grea (Fantine), pe care o duce cu brio de la început până la sfârşit. În timpul filmărilor actorii au cântat live, fapt pentru care interpretarea este autentică, iar jocul lor complet liber. Aproape că uiţi că drama se desfăşoară pe muzică, deşi muzica este un personaj în sine; e mesagerul ce poartă trăirile personajelor direct în sufletul privitorului.

SPERANŢĂ spuneam. Din toată acea mizerie umană, din tot noroiul, jegul, frigul şi răul fără margini, IUBIREA transformă sufletele în nestemate.  De asta sunt convinsă. Alţii mai înţelepţi au scris-o, au cântat-o şi au spus-o minunat. Cred cu tărie că iubirea este soluţia pentru toate relele din univers. Visez la o lume guvernată de iubire.  Şi vreau să cred că acea lume este din ce în ce mai aproape.

31 thoughts on “Mizerabilii

  1. părerea ta, e una tare frumoasă asupra acestui film🙂 mie încă nu-mi place.. și parcă îmi place și mai puțin când citesc cartea..

    • Vezi răspunsul meu la comentariul lui Călin. Dacă încerci să compari orice film cu o carte, mai ales cu una de talia acesteia, filmul va ieși întotdeauna în pierdere. E o cursă pierdută din start. Trebuie luat fiecare ca atare, pur și simplu.🙂

  2. spun drept că nu vreau să îl văd. nu de alta, dar nu mi se pare ceva din care să faci un musical. prefer să rămân cu ce a scris Hugo şi cu varianta franţuzească a filmului. ştiu, e veche, e demodată, dar măcar respectă în mare romanul.

    • Cred că dacă nu îl vezi, nu ai cum să știi dacă îți place sau nu. Și având în vedere cât de stufos este romanul, nu mi se pare că varianta asta se îndepărtează prea mult de ideile principale din carte. Eu până acum nu am văzut absolut niciun film care să respecte cartea întru totul. Și nici nu am descoperit încă filmul care să egaleze măcar intensitatea vreunei mari opere a literaturii, darămite să o depășească. Filmul limitează foarte mult prin durată și gen. Nu poate cuprinde într-o oră-două ce descrie autorul pe pagini nenumărate. E limpede că musicalul Miserables a generat și va genera în continuare un val de controverse.🙂

  3. Abia aștept să îl văd. Mai ales că eu am luat contactul cu această carte mai întâi prin intermediul unei ecranizări din 1958 cu Jean Gabin în rolul lui Jean Valjean. M-a impresionat atât de puternic, eram destul de mică atunci când l-am văzut cred ca aveam vreo 10 ani, încât am fost oarecum dezamăgită de carte care mi s-a părut greoaie. Drept este că eram destul de mică și atunci când am citit cartea.

    • Oh, da! Fantastică ecranizare. Nu poți compara cele două filme. Sunt complet diferite. Pornești cu așteptări foarte mari în cazul acesta. Sper să nu fii dezamăgită.🙂

  4. Eu încă nu mă pronunț…aștept să-l văd! Altminteri nu vreau să emit păreri. Deși plec cu handicapul versiunii clasice franceze, știu de fel să separ și/sau să decantez:)
    Revin după vizionare!!!🙂

    • Sunt curioasa cum ti se pare.🙂 Mie mi-a luat cam juma’ de ora sa ma obisnuiesc cu faptul ca se canta tot si am simtit un disconfort la faptul ca se vorbeste engleza… Apoi m-a prins si nici nu mi-am mai dat seama…🙂

      • Probabil că la început o să mi se înâmple la fel…nu știu însă dacă va avea puterea să mă prindă atât de tare încât să mi se pară atât de firesc…Aici e șpilul! Vedem, vedem…🙂

        • Ei, nu poti sa faci complet abstractie de asta. Esti constient in permanenta ca asta-i genul si ca e altceva. Eu am ‘facut pace’ cu conventia si am intrat in the mood.🙂

          • Sunt open-mind, cum se zice. Accept abordările noi, moderne ale operelor clasice…Dar maniera în care sunt puse în scenă, toți factorii contează enorm…Poate să fie un „altceva” sau poate fi un fiasco. Pentru fiecare dintre noi, evident! Nu la nivel colectiv…depinde de fiecare spectator!

        • E timp pentru toate. Nici nu ma gandeam sa le vedeti unul dupa altul. La cat de lungi sunt, ar fi imposibil🙂 Ca si Mizerabilii, Django a produs reactii controversate si a primit multe premii si cateva nominalizari la Oscar. Mie mi-au placut amandoua foarte mult. Dar dupa cum spunea Andreea, fiecare privitor percepe in felul sau.🙂

  5. ”Cred cu tărie că iubirea este soluţia pentru toate relele din univers. Visez la o lume guvernată de iubire. Şi vreau să cred că acea lume este din ce în ce mai aproape.”
    Eu te susțin întru totul, deși multe ne sunt împotrivă! :good:
    ”Mizerabilii” se numără printre cărțile mele de suflet din toate timpurile, dar nici măcar ea nu mă poate face să mă uit la un musical.😦

    • Fiecare om are exact viața pe care trebuie să o aibă în acel moment. Atragem în viața noastră ceea ce simțim, ceea ce gândim. Nimic nu poate fi împotriva mea dacă eu aleg iubirea. Vor exista obstacole și puțini vor înțelege. Eu însămi am de parcurs un drum care nu e tocmai ușor, dar sunt pe el și vreau să merg pe calea asta. Cei care aleg altceva nu vorbesc despre mine, ci despre ei. E alegerea lor și ei trăiesc cu ea și cu consecințele, nu eu. Nu simt că duc o luptă și nu vorbesc decât despre ce simt eu. Nu încerc să conving pe nimeni, pentru că nu cred că oamenii pot fi schimbați de către alți oameni. Dacă se schimbă, se schimbă singuri. Mă bucur foarte mult să văd că nu sunt singură. Rar văd oameni care au convingeri similare. Tu ești unul dintre ei și înțelegi perfect ce vreau să spun. Oamenii aceștia se găsesc, se recunosc, se adună încet încet, chiar dacă nu s-au cunoscut în realitate. Așa că vezi, lumea aceea la care eu visez începe să se apropie.🙂
      Nu trebuie să vezi filmul dacă nu te atrage. Nu ar trebui să facem nimic din ceea ce nu ne dorim (mai cu seamă dacă e vorba despre petrecerea timpului liber, atât de prețios).🙂

  6. Mizerabilii musical? La asta nu m-as fi gandit niciodata. Cred ca poate fi chiar mai dramatic decat cartea. Sunt tare curioasa cum mi s-ar parea. Am citit cartea, am vazut filmul, am urmarit pana si desene animate. Dar musical?

  7. Mda..o anumita reticenta a publicului fata de o ecranizare noua cand o ecranizare exista deja care e recunoscuta de toata lumea (public larg si critici deopotriva), e oarecum explicabila. De aici insa si pana la o pozitie vehementa impotiva noii versiuni ar trebui sa fie cale lunga.
    Imi amintesc ca o asemenea reticenta am avut-o eu cand s-a lansat „Anna Karenina, 2012” .Credeam ca fata de productia din 1997 o sa fie ceva fad care nu o sa ma captiveze (am luat in consideratie si timpul relativ scurt, dintre cele doua filme). „Anna”din 2012, Keira Knightley si Sophie Marceau, Anna din 1997 ( subiectiv cum sunt, ma rezum doar la personajul principal feminin :)) ) au avut interpretari remarcabile si ambele ecranizari mi-au placut.
    Despre „Mizerabilii” noi, versus „Mizerabilii” vechi, nu ma pronunt inca desi sunt aproape sigur ca o sa-mi placa.
    In legatura cu nazuintele tale vizavi de acea lume dominata de dragoste si frumos cred ca totul e mai realizabil decat pare. As minti sa spun ca nu ma ating rautatile (multe) din juru-mi. Am grija insa sa le inhib cu lucrurile frumoase care mi se intampla ori pe care le observ. Stii tu, piesa lui Dinu Olarasu…”N-ai nevoie de foarte multe”…
    Clipe minunate!

  8. despre film: din prezentarea atasata m-a izbit dramatismul vocii feminine (si este doar un crampei ). In ce ma priveste -muzica mi-a produs cele mai vii emotii in chiar momentul ascultarii ei de cand ma stiu iar acum m-au indurerat cele cateva acorduri ascultate. Din trairile pe care ti le-a insuflat si tie este clar ca muzica mareste tensiunea celebrului roman. Avand in vedere ca masiva poveste a lui Hugo m-a coplesesit cand am citit-o, probabil ca si eu voi duce greu plusul de emotie adus de muzica compusa in registrul cel mai grav -din cate am auzit.
    despre tine:
    Ca exista dragoste si ca exista frumusete stim toti !Cand toti le vor putea pune pe primul loc din viata lor si se vor indarji sa le mentina acolo stand mereu cu fata la ele si cu spatele la tot ce tine de rau si de urat atunci lumea pe care ti-o doresti ( si nu esti singura) va fi aevea.

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s