În apropiere de Innsbruck, la Wattens, se află Swarovski Kristallwelten (Lumea Cristalelor Swarovski), un muzeu inedit, conceput ca un uriaș ce ascunde înăuntrul său comori nebănuite. La plecare nu ratați magazinul imens, cu bijuterii și obiecte strălucitoare. 🙂
FOTO: ©SLOWAHOLIC
- Uriașul de departe
- Uriașul de aproape.
- Ornamentele de pe cal sunt create după un model original oferit de către un maharajah indian fiului său. Modelul original era împodobit cu pietre prețioase, acesta este împodobit cu cristale.
- Centenar, cel mai mare cristal prelucrat din lume. Are 100 de fațete perfect lucrate care simbolizează o sută de ani de existență a Casei Swarowski (pe care i-a aniversat în 1995)
- Centenar
- Persistența memoriei (Salvador Dali)
- Peretele de cristal are 42 m lungime, 11 m înălțime și este plin cu 12 tone de cristale Swarovski
- Domul de cristal
- Domul de cristal
- Domul de cristal are nenumărate fațete care își schimbă culorile și care au un efect hipnotizant asupra vizitatorilor
- Copacul din cristal făcut de Alexander McQueen și Tord Boontje
- Copacul din cristal făcut de Alexander McQueen și Tord Boontje
- Peretele de cristal. Alături de el, pe jos, sunt proiectate imagini care nu se văd în fotografie. Ai impresia că mergi pe apă și că sub tălpi îți înoată pești colorați.
Carmen povestește despre Miercurea fără cuvinte.
Imi place uriasul si cum iti sta cu palariutza, eu sant mare fan al palariilor ! 🙂
Hihihihi. Mulțumesc. Și eu ador pălăriile, dar nu am așa de multe poze cu ele pe cap. 🙂
am o presimtire ca nu as mai pleca de acolo :))
Hihihihii. Mai ales din magazin. 🙂 🙂 🙂
Cred ca noi femeilr suntem ca strutu! Tot ce „sclipireste” e si frumos! Dar oricum, mai bine un ciob de sticla bine slefuit decat un diamant plin de sange! 🙂
Hahahaha. Eu sunt leșinată după bijuuri. Soțul meu râde de mine și îmi spune ‘coțofană’. Știe el ce știe. Cristalele sunt foarte bune și frumoase! Cu cât mai multe și mai cool cu atât mai bine. Nu mai vorbim de diferența de preț între cristale și diamante… 😀
Bine zici – industria diamantelor e plină de sânge în partea ei de jos ca cei de sus să aibă mai mulţi bani decât pot cheltui într-o viaţă.
Eu vreau totuși să cred că nu chiar toate diamantele sunt pătate de sânge. Că tare sunt frumoase… 🙂
Foarte interesantă postare! Cred că a fost o încântare să vizitezi aşa muzeu. Faine şi pozele cu tine! Îţi stătea tare bine printre cristale.
Îţi doresc o noapte frumoasă! 🙂
Mulțumesc, Alex. A fost foarte faină vizita acolo. Poze vechi, de acum mult timp. Mulțumesc. O zi frumoasă îți doresc! 🙂
Wow ce lume spectaculoasa !
Atracție mare pentru frumos !
E un loc interesant, care te surprinde prin arhitectură și exponate. 🙂 Cred că reprezintă destul de bine Casa Swarovski. 🙂
Cristalele „fură” ochiul mai rapid decât diamantele.
Să ai o noapte liniştită.
Oo, da! Și ce îl mai fură! 🙂 Fetele știu ce spun. 🙂
Interesant. Mai ales uriașul este extraordinar.
E o idee interesantă. 🙂 Uriașul se bucură că îl găsești extraordinar. 🙂
Pingback: MFC 5 « Ioan Usca
Nu concep viața fără bijuterii, artistice sau rafinate, din pietre prețioase sau lemn și piele, esențialul este să se asorteze vestimentației și stilului personal. Un muzeu întradevăr inedit, pe care mi-ar plăcea să-l vizitez! Frumoase fotografii!
Mulțumesc, draga mea. Nici eu nu concep viața fără bijuterii. Au darul să ne înveselească zilele. 🙂
Frumos si tentant… 🙂
Mmmm… da, foarte tentant. 😀
Acum vreo doua luni am gasit pe internet fotografia muzeului (vazut de afara). Stii cat am cautat pana cand am aflat ce reprezinta? :))
Hahahahaha. 😀 Ce tare! 🙂
Nu te-ai cristalizat? 😀
Nu, dar m-am topit după câteva bijuterii. 🙂
Anul trecut ma inscrisesem la o excursie in Innsbruck ce includea si vizitarea muzeului si… in cu o saptamana inaintea termenului planificat, excursia s-a contramandat, deoarece nu erau destui inscrisi 😦 Ce dezamagita am fost! Va trebui sa merg pe cont propriu, nu sint decat 2 – 2,5 ore, de la noi. Foarte faine fotografiile, si informatiile… insa te-as ruga ca dats viitoare la MfC sa publici doar fotografii.
Iti doresc o zi minunata!
Îmi pare rău că nu ai ajuns să vezi muzeul. Nu știu dacă merită să mergi 2 ore până acolo doar pentru asta, dar dacă te afli prin zonă, atunci categoric e de văzut. Voi încerca să mă abțin de la cuvinte data viitoare. 🙂
Ar fi misto acolo sa faci o sedinta foto cu ocazia nuntii sau a unui eveniment cu un fotograf profesionist, cred ca ar iesi niste minuni de poze!
Mmmmm… cred că la exterior ar fi foarte reușite, mai ales într-o zi cu soare, dar la interior ar fi mai dificil pentru că totul este cufundat în întuneric, fiind luminate numai exponatele. 🙂
greu de vazut „uriasul de departe” cand privirea ramane agatata de… intrarea in fotografie! 🙂
Hahahahaha. Multumesc. 🙂
uriașuleeeee…ce simpatic ești tu cu pălăriuță!!!!
…eu zic că eclipsezi strălucirea „ exponatelor” !
Hihiihihi. Eu zic no way. E imposibil. Dar îți mulțumesc pentru gândul tău frumos. 🙂 Muah!
Eu zic că e mai mult decât posibil!!! Ochii nu mă mint! Niciodată n-au făcut-o! 🙂
Muah :*
😀 😀 😀
Woooow. De-aş scăpa liberă în magazinul ăla …
Hihihihi. Te înțeleg. 🙂 E super, dar și puțin frustrant, pentru că îți vine să cumperi o mulțime și prețurile nu sunt tocmai mici. 🙂 E greu de ales.
M-ai facut curioasa si am cautat istoria acestor cristale 🙂 :
„Impreuna cu Franz Weis, cumnatul sau, si Armond Kosmann, unul dintre cei mai apropiati prieteni, Daniel Swarovski infiinteaza in 1895 o companie. Pe 1 octombrie 1895 cei trei gasesc si locul ideal pentru a incepe productia, la Wattens, in Muntii Alpi. Era locul ideal : o asezare linistita, departe de principalii competitori, cu resurse de apa suficiente (pentru a obtine energia electrica) si drumuri comerciale catre principalele centre, inclusiv Paris, unde cristalele si mai ales bijuteriile erau foarte cautate in epoca. Constructia a demarat imediat, dar abia in 1907, dupa numeroase eforturi financiare si nu numai, totul era gata, iar Wattens se putea mandri si cu o mica hidrocentrala, care sa ofere energia pentru fabrica Swarovski.
In 1908 alaturi de Daniel Swarovski se gaseau deja cei trei fii, Wilhelm, Friedrich si Alfred, dar nu puteau banui ca ceea ce incepuse ca o modesta afacere de familie avea sa devina un adevarat imperiu si un nume legendar in domeniul prelucrarii cristalului. Pret de trei ani echipa va experimenta diverse tehnici si procedee in micul atelier deschis langa vila familiei din Wattens, esuand adesea, progresand lent, pentru ca Daniel Swarovski dorea cele mai bune rezultate. Dupa inca un an, au gasit „reteta” indelung cautata, prin care se obtineau cristale perfecte, iar in 1913 Compania Swarovski incepe productia, marcand astfel un moment important prin trecerea la productia de masa. Erau departe vremurile cand cristalele erau prelucrate manual, adesea distruse de un gest gresit, acum totul depindea de masini. Era o noua epoca.”
http://www.artline.ro/Povestea_cristalelor_Swarovski-13218-1-n.html
Mă bucur că ai avut astfel prilejul să afli ceva nou și (sper) interesant. 🙂
Foarte interesant, mai ales ca in acest domeniu am mari lacune. :))
Uite ca acum nu mai ai. 🙂
Obisnuit sa aflu cate ceva despre cristalele Swarovski doar cand stiri de can-can imi ajung la urechi ( „Mutu si -a achizitionat un telefon decorat cu pietre pretioase” sau „creatorul M. Albu a conceput nustiu ce incaltari batute cu swarovski”, sau ” o vedeta autohtona si-a impodobit bardul cu cristale swarovski”, etc.),ma arat surprins placut cand vad minunatiile prezentate in imaginile postate de catre tine.
Nu ezit sa repet remarca cuiva de-aici, cum ca stralucirea ta estompeaza pe cea a cristalelor. Ca sa fiu insa mai credibil, am sa spun ca e vorba de straluciri comparabile! ( asta-i compliment, sa stii! 🙂 )
Mă bucură foarte mult să observ că postarea aceasta a fost găsită ca fiind educativă și agreabilă de mulți cititori.
Cât despre compliment, cu roșu intens în obraji, mulțumesc. 🙂
Am inteles…pietre pretioase, rosu intens… in urma ultimelor mele investigatii, rubin se numeste. 🙂
Cu placere!
😀
Am notat! Mai rămâne să-mi iau desaga-n spate și să pornesc la drum. Că am o poftă de călătoriiiiiiii! 🙂 Și-un dor nebun!
Repede, ia desaga și la drum! 🙂 Petrecere frumoasă! 🙂
Mi-a placut vizita prin care m-ai purtat. Cred ca si mai mult mi-ar fi placut sa fiu pe acolo 🙂
O seara minunata sa ai!
Mulțumesc. Poate cu altă ocazie să mergi chiar acolo și ne plimbăm noi împreună cu tine. 🙂 O seară grozavă îți doresc!