The Best Things in Life…

Azi, pe Calea Victoriei, am văzut un tip îmbrăcat într-un costum de zebră, care stătea pe marginea trotuarului, cu fața spre mașinile care opreau la semafor și ținea în mâini un mic banner pe care nu observai ce scrie decât când te apropiai. Omul era foarte haios, țopăia de pe un picior pe altul și făcea mutre nostime, fără a exagera și fără a fi ridicol. M-am amuzat foarte tare. Credeam că face reclamă la ceva. Când am fost suficient de aproape încât să deslușesc ce scria, am început să râd din toată inima. Bannerul spunea: „DE CE NU ZÂMBIȚI?” Oricât de îngândurați sau preocupați erau, aproape toți oamenii care îl vedeau zâmbeau. Nu am apucat să îi fac o fotografie și nici nu știu dacă se desfășoară vreo campanie specială cu acest mesaj, însă pe mine m-a bucurat și m-a încărcat de energie pozitivă.

Cât de puțin ne trebuie să ne simțim bine! Cât de simple sunt lucrurile care ne fac fericiți cu adevărat! Cat de ușor uităm să ne bucurăm de momentul prezent! Ne adâncim în griji, preocupați de ce s-a întâmplat sau de ce urmează să se întâmple, rememorând întâmplări sau construind scenarii pentru viitorul apropiat sau îndepărtat. Cât de des luăm de bune darurile neprețuite pe care ni le face viața: sănătatea, prezența celor dragi, zâmbetul copiilor, strălucirea soarelui, parfumul florilor, glasul prietenilor dragi, o glumă bună, o carte faină, un fluture colorat care ne trece prin fața ochilor, o melodie frumoasă, o îmbrățișare, o conversație plăcută… Aproape toți suntem convinși că dacă am avea mai mult, am fi mai fericiți. Căutăm să fim mereu mai bogați, să avem mai mult succes, să fim mai supli, mai bine îmbrăcați, mai admirați și mai respectați de ceilalți, să avem un job mai bun, o poziție mai înaltă în societate, să le-o luăm altora înainte, să concurăm, să ne auto-depășim… Niciodată nu e destul, niciodată nu suntem satisfăcuți de propriile noastre eforturi, de ale celorlalți, de viață… Trăim fie în trecut, fie în viitor. Aproape niciodată în prezent. Suntem absenți prea des din propria viață, pentru că tot ce-avem de fapt este AICI și ACUM. Trecutul a trecut, viitorul încă nu este.

Apropiații parcă nu ne iubesc destul sau nu ne iubesc așa cum ne-am aștepta noi de la ei să o facă, suntem prea des nemulțumiți de partener pentru că ‘nu ne apreciază așa cum ar trebui, nu este pe aceeași lungime de undă cu noi, nu ne iartă atunci când greșim, nu ne înțelege prea bine, nu ne cunoaște cu adevărat, nu știe că de fapt noi avem nevoie de asta și nu de aia, etc…’

Dar NOI oare ce facem? Noi ne apreciem? Suntem pe aceeași lungime de undă cu noi înșine? Suntem în stare să ne iertăm atunci când greșim? Ne înțelegem propria ființă? Ne cunoaștem cu adevărat? Știm de fapt de ce avem nevoie? Ne IUBIM cu adevărat? Cu ADEVĂRAT, profund, autentic, nu egoist, nu superficial, nu doar declarativ…

„The best things in life are the simple things”. Are dreptate Joe Cocker. Depinde foarte mult de noi să fim fericiți. Să ne bucurăm de lucrurile simple, căci acestea alcătuiesc viața. Nu avem nevoie de lucruri complicate pentru a zâmbi, pentru a simți bucurie adevărată. Să învățăm de la copii, ei știu cum se face asta. Noi am uitat. Ne complicăm existența până la nevroză, trăim într-o societate bolnavă care nu face deloc lucrurile mai ușoare, dar putem să deschidem ochii și să mai luăm și câte o pauză. Putem să ne jucăm, să râdem, să respirăm cu inima ușoară, să lăsăm exigențele, judecățile și așteptările de-o parte. E gratis, dar este de neprețuit. I-ați văzut pe cei bogați ? Adică pe cei care au foarte mulți bani. E incredibil, dar e un adevăr aproape general valabil, cu foarte rare excepții: sunt îngrozitor de nefericiți. Dureros de absenți din propriile vieți. Obosiți de fals, de stres, de lumea nefirească în care trăiesc. Extremele nu aduc fericirea. Aduc iluzii care sunt plătite de cele mai multe ori cu un preț enorm.

M-am gândit care sunt câteva dintre lucrurile simple care îmi umplu sufletul de bucurie, de liniște, de fericire adevărată: să mă joc împreună cu băiețelul meu, să strănut când îmi vine tare să strănut, să beau apă atunci când îmi e sete, să culeg fructe din pom și să le mănânc, să plantez flori, să fac o baie în mare atunci când e cald, să mă joc iarna cu bulgări împreună cu ai mei, să stau primăvara la soare pe o bancă în parc, să miros pomii înfloriți, să simt adierea vântului în păr, să mă plimb în natură, să mă joc cu Perro, labradorul nostru, să fac prăjituri, să vină familia și prietenii la noi în casă…

Care sunt bucuriile voastre simple?🙂

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

La Măneciu. Eu mă dădeam pe zăpadă cu un soi de săniuță tip capac de plastic, iar Perro alerga înnebunit să prindă capacul. De câte ori reușea, mă răsturnam. A fost suuuuuper distractiv.😀
Foto: ©Slowaholic

14 thoughts on “The Best Things in Life…

  1. Superb!🙂 E genul de articol pe care mi-ar fi plăcut să-l scriu şi eu🙂
    Cât despre lucrurile simple care mă fac fericită, sunt muuulte. Câteva: să beau un ceai cald în linişte, să alerg, să mă plimb prin parc cu persoana iubită, să îmbrăţişez, să savurez ceva bun la un restaurant/bistro simpatic, să scriu, să iubesc, să creez chestii colorate, să citesc o carte poliţistă dintr-o suflare, să descopăr locuri frumoase în Bucureşti, dar şi oriunde în lumea asta… hai că s-au strâns ceva😀

    • Mulțumesc, dragă Andra. Daaaaa! That’s the spirit!!!😀 Asta vreau, să ne amintim de noi înșine, să ne bucurăm de noi, de apropiați și de ce ne place, să ne trăim viața cu adevărat. Lucrurile astea mărunte fac parte din noi, ne entuziasmează, ne încarcă, ne fac bine.😀 Și mie îmi place să fac tot ce ai spus tu.😀😀😀

  2. …. uneori când citesc ceva în genul a ce ai scris tu, îmi zic „uite răspunsul pe ce cale vine”… apoi uit, de ce uit? Nu știu!
    Știu însă că ai dreptate, că bucuriile mici ne fac viața frumoasă și pentru ele merită să trăim, ele sunt viața însăși, și totuși ne facem planuri, trăim în viitor, sau alimentati de un trecut mai mult sau mai puțin bun… E păcat, dar așa suntem construiți, adică greșit, majoritatea dintre noi😦

    • Tocmai pentru că uităm, trebuie să ne amintim. Mai des, din ce în ce mai des. Nu cred că așa suntem construiți, cred că așa devenim. De fapt suntem simpli, frumoși, alcătuiți din multe bucurii mici, pe care le purtăm cu noi, dar de pe care adesea le uităm. Ne naștem plini de lumină și de iubire, dar suntem ajutați să ne acoperim de întuneric și să ne îndepărtăm de iubire. Nu ne naștem cu teamă, dar o învățăm de mici. Cred că orice învăț are și dezvăț. Primul pas e să ne dăm seama. Al doilea este să ne amintim din ce în ce mai bine. Apoi să exersăm, să ne regăsim în frumusețea noastră, să fim în armonie cu noi înșine și să nu înghițim tot ce ni se servește doar pentru că ne-am obișnuit cu asta de prea mult timp. Poți spune nu, la fel cum poți spune și da. Marile călătorii încep cu un pas.😀

  3. Motto: O zi în care nu ai râs, este o zi pierdută.” Charlie Chaplin

    Am mai spus-o si nu demult. Maladia, pandemia de fapt, a vremurilor noastre e fara dubiu tristetea, anxietatea. Ma straduiesc sa inteleg si nu prea reusesc de ce. Atata lume trista, oriunde merg. In majoritate chipuri incruntate, imbatranite urat si prematur. Agitatie, nervozitate. Invective si violenta. Si-afara e o zi insorita, calda, cu crengile pomilor timid inmugurite, cu pasari vesele si neastamparate cu ghiocei si branduse. Totusi, lumea parca refuza sa zambeasca, sa fie fericita, sa iubeasca. Cum spuneai, extremele, nu trebuie sa ne fie modele. E mult mai recomandat sa ne bucuram de lucrurile simple. Obisnuiesc sa spun, de cate ori am ocazia ca, simplitatea innobileaza. Sta in puterea noastra sa ne invatam partenerii, copiii, prietenii, sa fie fericiti. Trebuie doar sa-i convingem sa-si ridice privirea din pamant si sa priveasca atent in jur. Si musai, ce care nu au, sa adopte un caine.🙂
    P.S.: Felicitari zebrei!

  4. Costumu’ ăla de zebră avea cumva dungile verticale? Deşi nu ştiu dacă se mai poartă „uniforma” respectivă în zilele noastre.🙄
    Dacă ar fi fost să-i răspund eu la întrebare, s-a fi făcut ditamai coada în spatele meu, la semafor.🙄 Dar nu mă lăsa să-ţi tulbur visele frumoase.🙂

  5. Un articol menit să ne tragă de mânecă şi ne reamintească de lucrurile simple, dar frumoase.
    Să enumăr şi eu câteva – o cească de cafea privind dincolo de fereastră, o melodie care merge la suflet, o plimbare în parc observând oamenii,o călătorie cu maşina când fredonăm melodiile de la radio …

  6. ce sa mai zic, ai zis tu tot🙂 de multe ori nu zambim pentru ca asa suntem crescuti (lasand la o parte toate problemele pe care le avem ca oameni, ca tara)

    • Din păcate așa este. Educația contribuie de multe ori la lipsa zâmbetului de pe chip. Educația rigidă, în mod special, ne îndepărtează de esența noastră, ne face să ne însușim modele de gândire care nu ne aparțin și care ne împiedică să ne trăim viața liberi, ne îndepărtează de noi înșine… Dar ne dăm seama că ceva nu e în regulă când nu ne simțim bine. Și atunci ar trebui să încercăm să descoperim de ce…

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s