Dragelor și dragilor,
Vă rog să mă iertați pentru întârzierea cu care am răspuns la comentarii, dar am fost plecată la Istanbul, unde în ciuda faptului că hotelul se lăuda cu o minunată rețea de internet, aceasta lipsea cu desăvârșire. Ioc internet, ioc acces la blog. 🙂
Faptul că nu a funcționat netul m-a ajutat să mă deconectez mai bine, pentru că eram atât de încordată, obosită și stresată atunci când am plecat, încât parcă nici nu respiram cum trebuie. Am petrecut câteva zile grozave pe meleaguri turcești, unde pe lângă multe vizite interesante la diverse obiective despre care abia aștept să vă povestesc, am mâncat o grămadă de bunătăți în localuri cât se poate de variate. De la cârciumioarele cele mai modeste, cu 2-3 mese de plastic puse pe trotuar, până la unele dintre cele mai populare și populate restaurante din metropolă. Veselia acumulată în acest city break mi s-a domolit strașnic după ce m-am urcat pe cântar, însă nu regret absolut deloc experiențele culinare din ultimele zile. Mă simt mai împlinită. În ambele sensuri ale cuvântului. 😀
Merhaba! Fuseşi la Turcaleţia, carevasăzică? Bravos, doamnă! 🙂
Ei lasă, că nu-i bai un kil-două(zeci) acolo. 😛
Dacă vrei să revii la supleţe, treci pe dieta mea cu orez, că eu am intrat deja în ea de cîteva zile şi sper ca şi pantalonii să înceteze a ţipa pe mine cît de curînd. 😆
P.S: Mi-e o poftă de baclavale, de mor! 😥
Merhaba! Da. Ei, Doamne fere douăzeci de kile. 🙂 De ce te-ai apucat să mănânci orez? Că nu te simți bine sau vrei să slăbești? Baclavale, rahat, caimac cu miere, înghețată turcească din aia densă de tot, halva… Mie mi-e poftă de toate. Șșșș nu mai spunem. 🙂
Hehe, glumeam şi io cu douăj’! 😛
De tanti dieta m-am apucat fiindcă mă simt prea uşor la pungă şi cum spuneam mai sus, ţipă nădragii pe mine, de atîta sedentarism. 😳 Killing two birds with one stone. 😉
Aşa că, te rog io, din străfundurile abisale ale sufleţelului meu chinuit: nu mai pomeni de bunătăţi, că mă bagi la păcate! 😆 😆 😆
Welcome back şi sper să rezolvi cît mai rapid şi favorabil problema tehnică! 😉
Aoleu, nasol, îmi pare rău. Dacă măcar rezolvi cu pantalonii, tot e bine. E tare nesănătos sedentarismul și kilele astea în plus pe mine una parcă mă sufocă. Nu e vorba numai despre aspect, dar nici nu mă pot mișca prea bine, obosesc mai repede, mă simt rău. E bine să fii ceva mai suplu, nu strică. 🙂 Să știi că dacă rezolv cu cardul cu poze, mă tem că vor fi și poze cu haleală. Nu mă pot abține, trebuie să povestesc și despre asta, că este subiect principal pentru o mâncăcioasă ca mine. 🙂
Păi nici eu nu mă împiedic de aspect, că nu mai ies de mult la agăţat, ci tot oboseala şi disconfortul îmi dau ghes, plus „motoraşul” care dă rateuri. Mai e pînă oi putea ieşi cu bicicleta fără să fac „gîlci” de la aerul prea rece.
Cînd oi pune pozele alea, fie-ţi milă şi pune şi un avertisment mare, cu roşu, dinaintea lor: „Accesul interzis pofticioşilor!” 😆
O să pun avertisment, special pentru tine (am văzut că mai sunt câțiva mușterii tare pofticioși, dar nu protestează). 🙂
Apoi aceia n-au piedici, poate, în a-şi îndeplini poftele. Dar tu arăţi călugărului poze cu femei goale…? 😀
Aoleu, ce comparație faci! E departe, zău. Iar tu nu ești călugăr. Poți să faci mișcare dacă-i musai să mănânci o baclava, că n-o fi așa mare baiul. 🙂
Hehe, ştiu, da’ tare mi-a plăcut ideea – nu puteam s-o las să scape. 😀
Pe 1 Mai mergem şi noi la Turcaleţia 🙂 Abia aştept să mă îndop cu toate bunătăţile alea 🙂
ps. Cum este mai avantajos cu lirele? Le cumpărăm din Ro, din Turcia, să luăm euroi sau dolărei cu noi? Mulţumesc anticipat pt. răspuns.
Oooooo, petrecere frumoasă! O să vă placă, zic eu. Orient, hărmălaie, mizerie, lux, bunătăți, șmecherie, haos, dar noi suntem destul de obișnuiți, așa că trecem repede peste aspectele neplăcute. Noi am avut euro la noi și am schimbat la case de schimb valutar. E ok și dacă aveți dolari, cum vă e mai simplu. Sunt unele locuri unde acceptă direct euro, dar nu prea e recomandat, pentru că de regulă cursul la care schimbă în aceste locuri este foarte prost. De evitat casele de schimb din aeroport (sau de schimbat acolo doar o sumă mică), cele din imediata apropiere a marilor obiective turistice și cele din mall-uri, unde cursul este foarte prost. În rest, văzând și făcând, vă orientați la fața locului. 🙂 Succes! 🙂
Mulţumim frumos 🙂 Facem un circuit de opt zile, Istanbul, Pamukkale, Antalya, Goreme, Amkara, Istanbul. Aştept poveştile tale şi voi povesti şi eu, la întoarcere. 🙂
Urmează, urmează. Sper doar să reușesc să descarc pozele de pe card, că am o problemă tehnică. Abia aștept povești din acest circuit. 🙂
eu vreau sa stiu unde ai fost, cum e , cat costa, zi tot. ma intereseaza locul 🙂
Vor fi mai multe povești, cu siguranță. Deocamdată am o problemă cu cardul foto, pentru că nu am reușit să descarc decât vreo 15 poze. Sper din suflet să o rezolv cât mai curând. 🙂
EH… te-ai plimbat tu.. te-ai distrat.. te-ai relaxat… frumos frumos 🙂
Imi plac pozele… mi-ar placea si mie sa ajung pe la Istanbul.
PS: esti foarte frumoasa 😀
Mulțumesc, draga mea. 🙂 Este splendid Istanbulul. Un oraș impresionant, 18 milioane de locuitori, amestec de culturi, mare, coline, arhitectură superbă, nebunie… 😀 Recomand destinația, deși trebuie să te aștepți și la mult jeg și aglomerație mare. 🙂
fiecare padure are si uscaturile ei, nu :D?
Exact! 🙂
Ei lasă, important e că ai fost plecată 🙂 Detalii? Poze mai multe? 😀
Așa-i! 🙂 O să încerc să povestesc mai multe cât mai curând, dar am o problemă tehnică: nu reușesc să descarc pozele de pe card. Am făcut sute de poze și nu am putut descărca decât vreo 15. Sper să rezolv problema repejor. 🙂
Nu-i aşa că e mai bine fără net în vacanţă? 🙂
Este! 🙂 Suntem prea dependenți de net. Aș fi putut să mă conectez măcar pe telefon în diverse locuri, pentru că este Wi-fi mai peste tot. Am hotărât că mai bine iau o pauză și a fost super! 🙂
Dar știu că te plimbi, Ancuță – nu te încurci!!!!
În Turcia cred că am fost de cel puțin 10 ori și cu aceeași plăcere voi reveni la turcaleți!!! Iar despre mâncare…nici nu-ți mai spun! De la ei și de greci mă-ntorc mereu cu kg pe plus:)))
Hahahahahahaha. 🙂 Nu-i așa că-i irezistibilă papa și la turci și la greci? Nu contează kilele în plus, merită! 🙂 🙂 🙂
Întotdeauna! În ambele țări, e rai culinar…zici că ai murit și ai ajuns la praznice împărătești, în raiul deliciilor:))
Hahahahahahahahaaaaaaaaaa. 😀 😀 😀 😀
Esti absolut iertata!! :)) Si mai bine fara net. Super….imi vine miros de condimente si bunataturi…:D
Mai bine fără, absolut! 🙂 Vine, vine… 🙂 🙂 🙂
Să-ţi fie de bine! De acum apă plată cu lămâie, silueta să-ţi revie 🙂
Mulțumesc. Bună idee, dar e mult mai ușor de zis decât de făcut. O să încerc. 😀
Ştiu, mi-a fost foarte uşor să scriu după ce am mâncat ciocolată :))
Hihihihii. Ciocolata este grozavă oricând oricum oriunde (mai puțin pe popou, dar deh… pofticioșii trebuie să se împace cu ideea că nu poți avea și siluetă și bunătăți în același timp.) 🙂
Ciocolata pe popou e semn că s-a terminat hîrtia la budă, mai degrabă. 😆
Dragoș…dă-o naibii de glumă. Yuck!
Las’ că se spală repede şi e ca nou…. 😀
Când le zici, le zici, nenică. 🙂
Implinita,ha? 😀
Mie nici nu mi-ar fi dat prin cap sa intru pe blog,cred .Da-l incolo,ca ai timp dupa aia.
Hihihii. Păi nici n-am intrat. A fost foarte bine așa. 🙂
Adevăru-i că se pricep turcii la mâncare, nu glumă! Uau! Ce poftă mi-ai făcut! Doamne, unde mă-ntorc numai ispite… 🙂
Mă bucur că te-ai simțit atât de bine, aștept continuarea!
Sunt într-adevăr tare pricepuți. Bune bucate, bune dulciuri, e un rai culinar, după cum spune și Andreea. 🙂 🙂 🙂 Vine și continuarea. 🙂