Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Lustragiu. Istanbul, martie 2013. Foto: ©SLOWAHOLIC
Carmen povestește despre Miercurea fără cuvinte.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
lovelyyyyyyyyyyyy,,,;) foarte sugestive pozele! Happy ww
Mulțumesc, draga mea. Happy WW! 🙂
Cand eram mica era un film Indian numit „Lustragiul” si zau daca ma gandeam vre o data sa mai vad asa ceva! Se pare ca ne-am surprins amandoua cu seria de fotografii! :))
Happy WW!
Și eu am fost surprinsă. Dar iată-l. 🙂 Și nu e singurul. 🙂 Uite cât de mult pot comunica niște imagini. 🙂 Happy WW!
Haios de tot 🙂
Îți dezvălui un secret ,am avut și eu o pereche așa,poate alte culori, dar soția mea le-a dat cartonaș roșu 😀
Ce tare!!!! Îmi pare tare rău că ai primit cartonaș roșu. Eu cred că ține de o atitudine dezinvoltă și plină de umor să porți așa șosete, mai ales într-un cadru relaxat, cum ar fi o vacanță. Te amuză și te fac să te simți bine. De ce să nu le porți? Că unii le vor considera excentrice? Din punctul meu de vedere, ăsta nu ar fi decât un motiv în plus să îmi cumpăr și mai multe șosete cât mai nostime și colorate și evident, să le port. 😀
Superb. Chiar vorbeam cu cineva despre această meserie uitată acum câteva zile. Nu de alta dar mie mi-ar fi de un real folos. 🙂
Oh, da, draga mea! Exact asta spun și eu. Că ar fi de mare ajutor cu praful de pe străzile noastre. 🙂
Mai exista lustragii! Si exista barbati care poarta astfel de sosete! Non-conformist omul sau asa e trendy?
Există, da. Uimiți am fost și noi. De ce nu? La cât praf este pe la noi, n-ar strica deloc. Iată că turcii încă au lustragii. Șosetele astea sunt trendy, dar numai un tip nonconformist poate să poarte așa ceva și să arate și fain. Tipul din imagine, care ne este prieten, este un tip nonconformist, trendy și plin de umor. 🙂
Ha, ha! Ce şosete pestriţe! Deh, gustul omului!
O zi de 1 mai cât mai frumoasă! 🙂
Mulțumesc la fel, Alex. Mie îmi plac tare mult șosetele astea. Sunt singura pată de culoare într-o combinație de haine sobră. Nu multă lume poate să poarte așa ceva cu dezinvoltură, dar tipul acesta (care ne este și prieten) poate și o face cu umor și relaxare. 🙂
Oare la noi mai există aşa ceva, pe undeva? Tare mi-aduce aminte de vremurile de altădată. Şi culmea e că browserul meu nu vrea să-mi afişeze niciuna dintre pozele tale, azi. Probabil viteza mea limitată e de vină.
Nu știu dacă la noi mai există. Eu nu am mai văzut de mult timp. Sper să poți vedea pozele cu altă ocazie. Sunt haioase. 🙂
Am reuşit să le văd azi. Too much green for my taste. 🙂
Cred că românii sînt prea săraci ca să-şi permită să-şi tocească tălpile pantofilor umblînd de colo-colo, aşa că mai repede se urcă în maşina personală ori în taxi şi astfel evită prăfuirea încălţărilor. Iată de ce la noi a dispărut meseria asta. 🙄
Hmmmm. Eu nu cred că asta este explicația, dar cert este că a dispărut. Cine știe, poate căndva o să reapară. 🙂
Stai să mai crească preţul combustibililor… 🙄
Ei, lasă. Să nu mai crească. 🙂
Mai exista lustragii in ziua de azi? Faine pozele.
Happy WW!
Ei bine, la fel de surprinși am fost și noi. Da, mai există, în Turcia găsești frecvent pe stradă lustragii. Care chiar au de lucru serios. 🙂 Mulțumesc, Tina. Happy WW!
ce frumoase sunt! 🙂
o zi minunată!
Mă bucur că le găsești frumoase, Anastasia. Mulțumesc. O zi frumoasă și veselă îți doresc. 🙂
Era cvândva o îndeletnicire şi la români. Acum nu mai este necesară. Pantofii nu se mai profuiesc.
Este necesară, ba chiar mai mult decât pe vremuri, parcă. Atunci când eram eu mică nu era atâta praf prin oraș. Acum ieși cu pantofii lustruiți din casă și în cinci minute se fac gri, indiferent de culoarea lor. 😀 O zi plăcută vă doresc.
:))) deosebita seria fotografiilor! Impresionant cum ai l-ai descoperit pe tânarul lustrangiu – de fapt, aceasta este o meserie care aproape ca nu mai exista in zilele noastre! Felicitari! 🙂 (eu am o fotografie asemanatoare din Turcia, acolo se mai practica lustruirea pantofilor pe stada)
Tare haioase sosetele Subiectului :)) dragut ca ti-a pozat!
Happy WW! 🙂
Mulțumesc, draga mea. Da, în Turcia sunt încă lustragii pe stradă și au și mușterii destui. 😀 ‘Subiectul’ este un tip foarte haios și inteligent și mi-a pozat pentru că e prieten cu noi. 😀 I-am spus că îl pun pe blog și a fost de acord, chiar încântat. 😀 Happy WW, Carmen.
Credeam ca nu mai exista asa ceva!
Reusite fotografiile !
Și eu credeam că nu mai există, dar turcii pun foarte mare preț pe tradiții, chiar dacă se adaptează la epoca modernă. Am văzut lustragiu și la aeroport (acela avea dotări ceva mai sofisticate). 😀 Mulțumesc, Sorin.
Hai ca e tare tipul daca si-a tras sosetele acelea vesele!
E foarte tare și are un simț al umorului grozav. E prieten cu noi. 😀
Prezenta unui lustragiu e deja ceva nou pentru unii si ceva nostalgic pentru altii 🙂
Am vazut candva …cred ca mai exista si in Romania pe ici, pe colo. Dar foarte rari.
Sosetele fac toti banii 🙂
Happy WW!
Exact! Copiii din ziua de azi nu știu ce înseamnă asta. Eu nu am mai văzut deloc lustragii prin România. Păcat, chiar este nevoie. 🙂 Happy WW, dragă Elly. 🙂
Sa vad sosetele astea la al meu,nu mi-ar placea 😀 Dar asa, la altul, is haioase 😀
De ce nu? Mie mi se par mortale. 😀 Dar e adevărat că nu i se potrivesc oricui. Eu însă le ador. 🙂
foarte funny :))
Hihihihihi. 🙂
Felicitari Anca! super poze, super model!
Semnat: cea care spala sosetele :-))
Mulțumesc, draga mea Oanita. Pupici. (apropos, ador să alint persoanele numite Oana cu ‘Oanita’) hihihihihi. Moedelul e super, o știm prea bine, dar iată că de data asta șosetele sunt vedeta absolută 😀 😀 😀
asta e nickname-ul meu in familie, parola la newsletter-uri, s.a.m.d., imi plaaaace ca ma aliiiinti! :-*
Gata, Oanita ești! 🙂
super kinki omulețul:)))) tipul ăsta e chiar mișto cu șosetele lui și cu bascul de gavroche:)) pe bune!
Da, este! 🙂 Hihihihihihi
😉 Să-mi faci și mie cunoștință cu el, că am înțeles că vă este amic:) –nu cu lustrangiul, cu mușteriul!
Glumeeeesc, Ancuță!
De ce să glumești? Chiar e un tip foarte mișto, cu care este o plăcere să stai de vorbă. Eu îți fac dacă vrei, draga mea Andreea. Dar ca amic, pentru că omul are prietenă. 🙂
pffff, mie îmi spui? păi, ce? eu sunt singură???:))
Era un fel de a spune și evident, glumeam! 😛
Hihihihihihihihiihihihi. Păi eu știu ce și cum? Am zis să fie clar de la început. 😉
super acest lucru este minunat am gasit ceva la fel aici la WZY.
RO 🙂 imi place
🙂 Mulțumesc. 🙂