Da, se poate!

M-am hotărât că vreau să fiu fericită. Da! Aleg să fiu fericită! E simplu, trebuie doar să vrei. Mă rog, nu e chiar atât de simplu. De regulă oamenii parcurg o mulțime de etape ca să își dea seama că primul pas spre a fi fericit este să vrei acest lucru. Pe urmă să aibă curajul să pornească pe acest drum. Apoi mai sunt ceva pași până ajung să și pună în practică ceea ce știu teroretic. Dar se poate și se poate mai repede și mai simplu, în funcție de cât de mult crezi în asta.

Pentru fiecare este altfel. Mulți trăiesc o viață și nici nu le trece prin cap că ar putea să fie fericiți. Alții nu-și dau seama că sunt deja fericiți, dar sunt prea preocupați și pierd ce este mai important. Alții se pierd căutând mereu altceva, pe altcineva, aleargă  mereu după fericire în afara lor, se vaită, se sperie, pun răul înainte, se gândesc să nu cumva să pice drobul, vor să acumuleze tot mai mult, se necăjesc atunci când cei din jur se comportă altfel decât se așteaptă ei, se zbat și se chinuie pentru a determina ca lucrurile să fie așa cum își doresc și sfârșesc prin a fi și mai nefericiți atunci când rezultatul este altul decât cel așteptat. Se rup în bucăți adesea pentru că în loc să accepte lucrurile, se opun. Wayne Dyer dă un exemplu simplu care îmi place tare mult: palmierii rezistă foarte bine la furtuni și uragane pentru că sunt flexibili. De-ar fi rigizi, ar fi distruși foarte ușor.

Omul este adesea cel mai mare dușman al său. E singura specie care este în conflict permanent cu cineva sau cu ceva. Toate celelalte ce există pe lume sunt în armonie cu natura și unele cu altele.

Eu cred că ce gândim, aia atragem. În concluzie, ar fi bine să simțim mai mult și să gândim mai puțin, iar atunci când o facem, să fie întotdeauna pozitiv, generos, sincer și frumos. Ce gândim, aia atragem. Da, știu că repet, dar asta este ideea.😉 Ce facem, asta primim înapoi. Când eliberez în Univers energie pozitivă, bucurie, iubire, încredere, adevăr, fapte bune, generozitate, corectitudine, asta primesc. La fel și când eliberez contrariul. Fără excepție. Nu ne putem ascunde. Totul funcționează ca un bumerang. What goes around comes around. Întotdeauna!

Aleg să renunț la teamă și la vină. Am experiențe care acumulate mă fac să fiu ceea ce sunt. Binele și răul sunt chestiuni relative. Depinde întotdeauna din ce punct de vedere privești. 

Aleg să cred în mine, pentru că în mine este Dumnezeu, la fel cum El este în tot și în toate. Aleg să fiu liberă și să nu îmi trăiesc viața așa cum se așteaptă ceilalți de la mine, ci așa cum simt eu. Aleg să nu las starea de spirit a altora să mă influențeze. Dacă ei aleg să fie triști, furioși, speriați sau stresați, este treaba lor. Nu fac decât să acorde prea multă atenție acestor lucruri. Atunci când acorzi atenție unui lucru, el crește și crește și crește…

Eu aleg să acord atenție iubirii. Să mă bucur de tot ce-mi oferă viața, să trăiesc pe cât se poate ancorată în prezent. Să fiu tot timpul recunoscătoare și să nu mă simt vinovată față de nimeni pentru ceea ce mi-a dăruit Dumnezeu. Toate se întâmplă cu un scop și dintr-un motiv bine întemeiat.

Așadar, dragilor, astăzi vreau să vă duc la plajă. Să împărtășesc cu voi un loc superb și un moment de mare bucurie, libertate și armonie cu natura: vânt, aer, apă, soare, nisip…

Plaja Guincho. Praia do Guincho. Guincho Beach. Aflată la 5 km de Cascais, în Portugalia, este un loc de o frumusețe uluitoare. 

Photo: ©SLOWAHOLIC

Photo: ©SLOWAHOLIC

Praia do Guincho e o plajă uriașă, pe care vânturile puternice o transformă într-un punct de atracție pentru surf-eri, windsurf-eri și kitesurf-eri. O perioadă bună pentru aceste sporturi este iunie-august, când vântul suflă cu putere. În zonă există școli de surfing, locul fiind dedicat sporturilor mai sus amintite și găzduind evenimente sportive de gen. Pentru cei care doresc să stea la soare și să se adăpostească de vânt (care poate să fie foarte rece chiar și vara), există o zonă cu paravane speciale.

Țineți-vă bine. Pe mine aproape că m-a luat vântul pe sus.😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

45 thoughts on “Da, se poate!

    • Camelia, îți mulțumesc. Sunt recunoscătoare pentru toți oamenii și toate întâmplările din viața mea. Sunt convinsă că fiecare om are de trăit anumite lucruri în viață, iar acestea se întâmplă sau nu atât datorită gândirii și energiei fiecăruia, cât și datorită altor factori, despre care nu am loc să scriu aici.🙂 Spiritul este cel mai important. Sursa vieții noastre, a tuturor posibilităților, se află în interiorul nostru. Acolo trebuie să privim. De acolo pornește totul.🙂

    • My dear, eu n-am fost niciodată la Brighton. Uite-așa facem schimb de experiențe. Și se pune! Where’s the spirit? (mă rog, admit că se poate să se fi pierdut pe undeva printre nori, frig și vremea de rahat din UK)😀😀😀 xoxoxo

  1. Eu ma mai intreb totusi,uneori,n-or fi si bieti oameni care gandesc si viseaza frumos si totusi viata nu e bumerang pentru ei? Cred mai degraba ca esti mai fericit cu cat nu ai asteptari prea mari.Desi asteptarile astea te motiveaza.E complicat😀

    • Eu cred că așteptările sunt una dintre principalele surse de nefericire ale oamenilor. Pentru simplul motiv că având așteptări, ești candidat sigur la dezamăgire. Credem că știm ce ne trebuie, ce e mai bine pentru noi. Știm oare?🙂

      • Ancuta, ideal e sa stii ce NU-ti trebuie si ce NU vrei…🙂 adica sa triezi si sa lasi în urma tot ce-i negativ, neconstructiv… last but not least: a se evita pasivitatea, resemnarea, fatalismu’…🙂

  2. Dupa DEX, fericirea este, „o stare de multumire sufleteasca intensa si deplina”.
    Nu ne da nicio relatie despre durata fenomenului si felul prin care ajungem la aceasta stare. Eu prefer definitii mai putin rigide, care ma fac sa ma regasesc mai usor in ele.
    De exemplu ador un proverb , budist parca, care spune ca „A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect, ci faptul ca ai decis sa vezi dincolo de imperfectiuni.”
    Asta confirma ce ai spus si cred ca desi poate parem ipocriti, spun ca putem fi fericiti majoritatea dintre noi. Un om cu o viata normala, care a fost ferit de tragedii care marcheaza (nu vreau sa dau exemple),nu are voie sa spuna ca nu e fericit. Chiar daca stie ca din salariul mizer (pe care-l are astfel nu pentru ca e un neispravit ci pentru ca are ghinionul sa traiasca intr-o societate profund nedreapta si bolnava) nu poate sa-i cumpere copilului jucaria preferata, ciocolata aia cu vacuta pe ea invelita de catre marmote sau mai grav alimentul potrivit, trebuie, e obligat sa guste fericirea. Cu gustul oferit de ingredientele care sunt la indemana sa. Nu-i asa, ca de multe ori , desi avem in farfuria din fata un preparat sofosticat, montat impecabil de catre un chef bucatar ilustru, ne sta gandul la o banala mamaliga cu branza ori alt preparat simplu care ne place?
    Fericirea e aproape de noi, privirile noastre insa atintite in pamant ne impiedica s-o vedem. Haideti sa ridicam privirea si ignorand cenusiul traiului sa observam pastelul din jur. Oamenii gresesc abordand fericirea ca pe ceva utopic din cauza lipsurilor materiale. Am convingerea ca oamenii bogati, desi aparent ar putea obtine orice, tanjesc dupa fericire. Sunt plictisiti si doar gandul ca pot avea orice,oricand, ii deprima. Daca am putea sa nascocim un aparat care sa masoare fericirea pe o scala de la unu la zece as face un experiment al carui rezultat cred ca-l banuieste multa lume. As propune ca subiecti ai experimentului pe Paris Hilton si un copil dintr-o familie care nu-si permite ciocolata invelita de marmote. Am masura nivelul fericire al miliardarei spunandu-i ca avera ei s-a dublat sau ori ce altceva am considera noi ca i-ar trezi interesul iar copilului dupa ce i-am darui un cosulet cu dulciurile vazute doar in reclame. Cine ar fi oare mai fericit?
    Inchei cu un citat din Octavian Paler. „Greseala oamenilor a fost ca niciodata nu s-au priceput sa se uite langa ei. Li s-a parut ca daca fericirea exista, ea trebuie sa fie inaccesibila sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor.”
    Iar din partea unui om fericit, fericire , tuturor! …si-un cantec

    • Nilu, mă înclin.🙂 100% de acord cu tot ce ai spus. Fericirea nu constă în avuție. Averile (acumulările de bunuri materiale) sunt aproape întotdeauna sursa atâtor griji și probleme, încât e mai bine să fii scutit de așa povară. Cred că orice exces are potențialul de a crea monștri. Fericirea adevărată vine din lucrurile simple. Ea nu e neapărat o stare permanentă, dar poate fi trăită zi de zi dacă noi dorim asta. Unica certitudine în viață este schimbarea. Dacă ne agățăm de anumite lucruri, situații, sentimente, precis vom suferi. Trebuie să fim conștienți că totul se schimbă. Fără excepție.
      De aceea trebuie să luăm lucrurile așa cum vin și să ne bucurăm de ce e lângă noi, fără să credem că iarba altuia este mai verde. Dacă am ști despre unii oameni atât de invidiați pentru poziția lor în societate, pentru banii pe care îi au, șamd, cât sunt de nefericiți, de singuri, de lipsiți de iubire, de plini de frici, de disperare, înconjurați de fals din toate părțile, ne-am cutremura. Știu, am văzut, văd în fiecare zi. M-am cutremurat. Acum doar observ.
      O seară fericită, suflet frumos!🙂

  3. Ce mult îmi place articolul ăsta. Însă cred că este foarte complicat să încerci să-i convingi pe cei din jur că soluția este doar noi înșine și în felul în care privim lucrurile, viața. Să vezi partea plină a paharului este și un efort de conștiința pentru care cei mai mulți dintre noi nu avem timp. Suntem prinși în mașina de tocat a societății de unde ieșim șifonați și obosiți, ne ocupăm doar de corp și sufletul îl lăsăm pentru mai încolo. După 8 ani de multinaționale, mi-a luat un an de stat acasă (din care 2 luni am calatorit) ca să încep să realizez că pot face orice îmi doresc. Acest „se poate” trebuie privit cu deschiderea necesară. Dar eu sunt de acord cu tine. Se poate!

    • Bună, Adriana. Mulțumesc🙂

      Este foarte complicat să încerci să îi convingi pe alții. De aceea nici nu încerc. Știu că nu are niciun rost. Cine vrea să audă, aude, cine nu, nu. Sunt perfect conștientă că pentru mulți, ceea ce spun eu nu are nicio noimă sau pare utopic. Știu foarte bine asta pentru că și eu gândeam cândva la fel. Când am auzit pentru prima oară ideea că „fericirea noastră nu se află în afara noastră”, era ca o expresie în chineză. Nu pricepeam absolut nimic. Și nu credeam. Dar am vrut să fac ceva și să rup o stare în care nu mai suportam să fiu. Nu e ușor, dar dacă vrei, puțin câte puțin, pas cu pas, începi să vezi, să înțelegi. Trebuie curaj. Și muncă. Și trebuie să fii pregătit să dai piept cu demonii tăi, să te privești exact așa cum ești, cu tot ce e frumos și mai puțin frumos la tine. După ce începi să faci curat (proces care durează mult și bine), începi să vezi și ce e frumos. Pentru că dacă tu vrei și emani o anumită energie, legea atracției universale face ca lucrurile să vină la tine. Dacă tu dorești cu adevărat ca lucrurile să se schimbe și dacă dorința ta e curată, vine din inimă și nu presupune a face rău cuiva, atunci universul îți aduce ceea ce ai nevoie. Nu neapărat ceea ce crezi tu că ai nevoie.🙂 Mai departe depinde numai de tine ce faci cu ce ți se ivește în cale. Mă bucur că și tu vezi aceste lucruri. E minunat! Mergi pe calea ta și bucură-te de fiecare clipă. Da, se poate!🙂🙂🙂

  4. Mi se pare foarte frumos ce ai scris. În teorie, sună perfect. Îți spui că vrei să îți fie bine, încerci să fii pozitiv, și te străduiești. Dar, practic, e mult mai greu. Când îți lipsesc lucruri esențiale, e greu să te bucuri de celelalte, pe care, da, le ai. Și, de cele mai multe ori, ne dorim ceea ce ne lipsește, pentru că aia ne doare. Ne bucurăm de ceea ce trăim, dar, dacă suntem nefericiți, tot nu putem să simțim senin și încrezător. Și sunt multe în viața noastră care depind de factori externi, sunt multe de care trebuie să ținem cont… nu putem să acționăm fără să ne gândim la cei din jur, la consecințele faptelor noastre…

    Cred sincer că e greu să îți spui că vrei să fii fericit și să și reușești acest lucru. Dacă ar fi simplu, ar mai fi plină lumea de oameni triști?

    • Din vorbele tale simt că încerci să crezi și nu-ți îngădui. Înțeleg perfect, pentru că și eu credeam că ce am scris în acest articol este utopic. Nu este ușor și nu se întâmplă peste noapte. Dar dacă tu începi să vrei și să crezi cu adevărat, se poate. DA, SE POATE. Dar fiecare om trebuie să înțeleagă și să descopere asta singur, în ritmul lui și în felul lui. Primul pas este să vrei. Apoi să crezi. Nu contează cum anume se va ajunge la asta. Doar să crezi. În momentul în care începi să analizezi ce și cum și să cauți explicații logice, s-a terminat înainte de a începe. Renunță la așteptări. E extrem de greu, dar atunci când reușești, este atât de eliberator… Dacă ne proiectăm o anumită dorință și ea nu se întâmplă, suntem nefericiți. Dacă așteptăm de la cei din jur să facă sau să nu facă anumite lucruri, de cele mai multe ori nu ne dăm seama că ceea ce doresc ei nu coincide cu ce dorim noi, prin urmare așteptările ne sunt înșelate și suferim. Dacă ne trăim viața pentru ceilalți sau sacrificând esența noastră pentru a-i proteja pe ceialți, precis vom fi nefericiți. E nevoie de foarte mult curaj. Nu spune nimeni că e simplu. „Schimbă modul în care privești lucrurile și lucrurile pe care le privești se vor schimba” (Wayne Dyer). Lumea e plină de oameni triști pentru că societatea este bolnavă dar și pentru că există prea multă resemnare, apatie. Oamenii nici nu îndrăznesc să spere. S-a ajuns la asta pentru că s-a acumulat prea multă tristețe, violență, lipsă de iubire. Dar lucrurile se pot schimba. Trebuie ca în primul rând să credem în noi înșine. Să nu mai fim apatici. Să nu acceptăm ceea ce ne învață societatea, biserica, etc, și anume că trebuie să trăim în teamă, că nu avem nicio șansă, că bogăția este singura cale spre fericire, că aproape orice am face este păcat, că vom plăti pentru asta în lumea de apoi, șamd. Dumnezeu este iubire. Faptul că încă existăm o dovedește: iubirea și răbdarea Lui sunt nelimitate. Cum ne rabdă, cum de ne iubește necondiționat? Ei bine, e simplu: orice părinte își iubește copiii, oricât de jos ar ajunge aceștia, oricâte rele ar face. Oamenii Îl confundă pe Dumnezeu cu biserica și de aceea au ajuns să nu mai creadă în El. Ce trist… Dumnezeu este în fiecare dintre noi, iar noi suntem prea orbi să vedem asta.
      Să îndrăznim să ne vedem cu adevărat, ca niște făpturi minunate, unice, cu potențial fantastic și să ne îngăduim să fim așa cum simțim din străfundul sufletului, autentici, cu iubire și încredere, fără teama de a fi judecați, de a greși. Nu există greșeli. Există experiențe pe care le percepem pozitiv sau negativ, însă toate au rolul lor și ne formează, ne ajută să ne dezvoltăm. Să fim sinceri cu noi înșine. Atâta timp cât evităm să o facem, vom suferi. Cea mai importantă persoană din viața ta ești tu. Până când tu nu vei fi ok, nu vei putea fi ok nici în relațiile cu ceilalți.🙂

  5. Am citit mai multe articole pe tema asta si din ele am aflat ca barbatii sant fericiti cand mananca ce le place, cand au alaturi o femeie frumoasa si cand se uita la meci… Am imprumutat bani de la banca si mi-am cumparat o cutie intreaga de aripioare de la KFC, am cumparat 2 reviste cu femei frumoase si am pus TV-ul pe un canal sportiv… Singura fericire am simtit-o cand am infulecat aripioarele… si nici aceea prea intensa ca pe cand sa ating…Nirvana… s-au terminat aripioarele !

    • Haaaahahahahahaaaa! Ninule, nu de dezminți. Cred că asta s-a întâmplat din cauză că ai trădat salata de boeuf cu aripioarele de la KFC.😀

    • Mulțumesc, draga mea Emilie.🙂 Nu știu ce s-a întâmplat cu textul celălalt, nu l-am găsit nici în spam. Cu toții suntem minunați. Trebuie să ne vedem așa, să ne iubim, să ne bucurăm și împreună să fim fericiți într-o lume minunată. Se poate, nu sunt vorbe goale, dar e mult de muncă. Hai să începem, pas cu pas, ce spui?🙂 Te îmbrățișez.

  6. m-a incantat articolul tau, de-a dreptul.
    ideea ca „esti ceea ce gandesti” incepe sa se contureze din ce in ce mai mult in mintea mea si-mi impun sa gandesc din ce in ce mai mult catre pozitiv, si incepe din ce in ce ….sa-mi mearga mai bine.
    cel putin eu asa am impresia…. si ma simt deja mai bine🙂
    multumesc pentru articol

    • Multumesc, Alina.🙂 Nu ai impresia, asa este. Chiar daca pare greu de crezut pentru multi. Continua asa. Crezi in tine si gandeste frumos si vei vedea cum se transforma totul in jur. Succes si distractie placuta!😉

  7. Gata, m-ai încărcat pentru ziua de azi. E ca și cum sunt proaspăt ieșit din priză.🙂
    Bravo, fii bucurie, fii iubire, fii entuziasm, fii tu! Iar în clipele mai puțin pline de energie, recitește articolul acesta. Ancorează bine, bine starea pe care vrei să o trăiești în fiece clipă a vieții tale! De fiecare dată, te va reîncărca mai mult decât reușești să-ți dai seama.
    Ești un om tare frumos, mă bucur mult pentru tine!

    • Hai! Dar mai indicat e un costum de scufundări. Unul foaaarte bine izolat termic. Era destul de frig și în august. Acum nici nu vreau să mă gândesc. Facem destul pe drum… Vreo 4 ore jumate cu avionul, apoi de la Lisabona cam o oră cu mașina. Sau există o variantă mai simplă: cu gândul. Gratis și instantaneu.🙂

        • Hahahahaha. Am rămas codașă.🙂 Cred că deja te-a pârlit soarele. Vin și eu agale… Azi e o zi din acelea… în care ar fi bine să tot citesc textul ăsta.😀

          • Anca, acum lasă textul și treci la pârlit, că s-a scurtat ziua, nu mai avem soare să facem risipă! :)) Bine, ia și textul cu tine; face bine la bronzul de octombrie.🙂

            • O iau ușurel, că altfel amețesc. Bronz în octombrie de la neon de birou, nenică. Da’ las’ că-n gând sunt foarte bronzată și am în păr miros de ocean.😀

              • Eu am în minte ditamai soarele, mă bronzează vreau, nu vreau! Stai că tre’ să mă dau cu niște loțiune, să nu mă usture pielea, să pot dormi la noapte. :)) Și în păr îmi dai tu să-mi pun niște miros de ocean, da? :))

              • Acolo unde e soare e și ocean. E gratis și se impregnează singur, o dată cu bătaia vântului. Nu-i al meu ca să-l pot da mai departe.🙂

  8. Nu te supăra, am citit într-o carte că, dacă vrei neapărat, poți să dai încă o dată like aceleiași postări. Și nu găsesc butonul de dublu like.🙂 E o atmosferă așa chill, cu soare, în pozele tale, că mă teleportez pe plaja aia chiar și de n-aș vrea. Dar vreau.🙂

    • Nu cred că se poate apăsa like de 2 ori și nici nu cred că se poate cineva teleporta pe bune, dar cred că multă lume visează să fie la plajă, la soare în loc să fie într-un oraș mohorât și rece.🙂

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s