Piticot este mare iubitor de puzzle. Și mare iubitor, în general. 🙂
Tocmai a primit un puzzle nou cu animale, de care este foarte încântat. Eu uitasem deja de puzzle, când mă trezesc sufocată de Piticot într-o îmbrățișare strânsă, însoțită de pupici mulți.
– Mamiii?
– Da, iubirea mea.
– Tu știi care e piesa de iubire?
– Poftiiim?
– Piesa de iubire, mami. Uite, să-ți arăt:
Este piesa de iubire pentru că este ca o floricică.
Banuiesc ca ai stiut si tu e la inceput. Era atat de evident. :))
Desigur nu e de ras, cu iubirea in general nu e de ras… profunzimea si complexitatea starii pe care ea ne-o ofera ne obliga sa o tratam foarte serios.
Iar „iubaretul” tau scump are si o sa aiba parte de iubire, iubirea care ne imbraca si se muleaza perfect cu varsta si conditia noastra de-alungul anilor. Acum pentru el e acea planta subacvatica, maine o sa fie te miri ce, poimaine altceva, important fiind sa o vada in fiecare clipa asa cum simte.
E o lectie pentru noi, astia plictisitii, rutinatii…
Sa-ti traiasca sanatos in multa, multa iubire!
Mulțumim, Nilu. 🙂 Asta îmi doresc pentru el, pe lângă sănătate: să crească și să trăiască în iubire. Toată viața. 🙂
ce dulce!<3
Așa este. Chiar dacă eu sunt subiectivă 😉
Mulțumesc, draga mea. 🙂
Pe acolo mai sant si” alte „piese” : un ursulet, o pisicuta … dar el ti-a aratat-o pe cea mai importanta! De EA sa aiba parte toata viata!
Doamne ajută! 🙂