Ieri, înainte de a pleca de la Cluj, am condus până sus la Cetățuia. După-amiaza de toamnă însorită se plimba leneșă peste frunzele căzute și peste pleoapele somnoroase ale puținilor trecători de la acea oră. Chiar înainte de a pleca, la câțiva pași de mașină, o inimioară era așternută la picioarele mele, încercând să își țină de cald cu razele soarelui de-acum rămas fără putere. Aproape că am călcat pe ea. Am observat-o în ultima clipă. M-am aplecat cu blândețe și am fotografiat-o.
Nu ar trebui niciodată să călcăm pe inimi. S-ar putea frânge. Chiar dacă par a fi din piatră…
_____
Yesterday, before I left Cluj, we drove up to Cetățuia. The sunny autumn afternoon was walking lazily over the fallen leaves and sleepy eyelids of the passers-by. Right before I left, a few steps away from my car, a small heart was lying at my feet, trying to keep warm in the rays of the sun which had already lost its strength. I almost stepped on it. I noticed it at the last moment. I gently bent down and photographed it.
We should never step on hearts. They might break. Even if they seem to be made of stone…
Piatră în formă de inimă. Heart-shaped stone. Cluj, Cetățuie.
Foto: ©Slowaholic. Sept. 2014
Mai multe despre COR, aici.
More about COR, here.
Adica,vrei sa zici ca ai fost ( nu mai esti?) la Cluj?
Si n-ai spus nimic?
Oricum, acum stii ca la noi, la Cluj gasesti inimi chiar si in drum.
Sa fii fericita mereu !
Am ajuns marți după-amiaza și am plecat ieri după prânz, timp în care abia am reușit să rezolv toată treaba. 🙂