Dans…

Mi-am dat seama dintr-o dată că mi-e dor. De mine însămi, de lucrurile simple care-mi plac  atât de mult încât simt cum îmi fac întreaga ființă să pulseze de viață și de fericire. Cum am uitat atât de repede? Unde m-am rătăcit oare? Alerg zi de zi după timp pentru toate lucrurile pe care trebuie să le fac. Nu îmi ajunge niciodată timpul pentru lucrurile pe care trebuie să le fac. Ceasurile din zi sunt tot 24, dar parcă-s totuși mai puține… Unde fug ele? Și când? Și cum de le-am lăsat să mă ia pe mine de lângă mine? Privesc în urmă și parcă m-am născut de secole. E o ceață groasă peste bucăți întregi din viața mea în care nu mai știu prea bine ce s-a întâmplat. S-a întâmplat în perioadele acelea ceva cu adevărat important? Sau frumos? Zâmbetele se răresc, cutele frunții se adâncesc. Și pentru ce? Zău dacă știu. Nu există niciun motiv serios. Și totuși… Cum ne uităm pe noi atât de ușor? Pe nesimțite?

Mi-am amintit că-mi plăcea să dansez. Demult, foarte demult, dansam. Câteodată ore întregi. Nu mai conta nimic. Era doar muzica și dansul și ceilalți oameni care dansau la rândul lor…

12 thoughts on “Dans…

    • Ai dreptate, draga mea. Înțelepte și duioase-ți sunt vorbele.🙂 El e acolo, eu trebuie să îmi amintesc să mă întâlnesc mai des cu el.🙂

  1. Ritmul şi muzica nu dispar din om, aşa că, din lipsa timpului, membrele sunt folosite doar spre îndeplinirea ritualurilor zilnice, rutina cotidiană devenind dansul anost, obligatoriu chiar, pe care-l executăm pe scena vieţii. Deşi, nu cred că ne opreşte cineva să dansăm. Cine are starea necesară, cine reuşeşte să zâmbească şi când e un pic mai obosit, poate dansa chiar dând cu aspiratorul, de ce nu, chiar şi atunci când şterge praful. Plus de asta, nu se ştie, la asemenea dansuri poate că vor fi stârniţi şi partenerii, sunt convins că bărbaţii abia aşteaptă să dea cu mopul.😀

  2. Bun regasit! Un an bun sa avem cu totii!

    Poate unora li se para nepotrivit ce-o sa spun, dar…ma bucur pentru ca asemenea stari. Ma bucur ca uiti, ca te incearca regrete si ca ai nostalgia vremurilor de-altadata. Ma bucur ca esti in competitie cu timpul si cu cotidianul. Toate asta imi reconfirma ca esti sensibila, ca esti verticala, ca esti vie. Ca esti, ceea ce inseamna pentru mine, un om normal. Dar cel mai tare ma bucur pentru ca ti-e dor. De ieri, de dans, de…dor 🙂

    Cu bine si…danseaza!

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s