Mă încearcă un sentiment aparte, de părăsişte, când văd astfel de lucruri. Şi mi se pare că ori de câte ori trec pe lângă Casa Radio din Bucureşti, abandonată, după cum se ştie, îmi dau seama că mileniul III nu este decât măsura timpului, că din punct de vedere al civilizaţiei… . E păcat, e de neînţeles că nu se poate face ceva acolo, e atât de mult spaţiu.
Seară bună să fie la voi!
Privind poza ta, sugestiva, ce-i drept si „conforma” cu titlul bine ales, imi aminteste de o secventa dintr-un film romanesc de mare succes. Pe un perete al unei case parasite era desenat un cerc in mijlocul caruia scria: Loc de dat cu capu’ 🙂 Deci…Drept la tinta! 🙂
Mă încearcă un sentiment aparte, de părăsişte, când văd astfel de lucruri. Şi mi se pare că ori de câte ori trec pe lângă Casa Radio din Bucureşti, abandonată, după cum se ştie, îmi dau seama că mileniul III nu este decât măsura timpului, că din punct de vedere al civilizaţiei… . E păcat, e de neînţeles că nu se poate face ceva acolo, e atât de mult spaţiu.
Seară bună să fie la voi!
Se întâmplă și lucruri bune și mai puțin bune, iar unele nu se întâmplă deloc. Cred că așa a fost în toate veacurile. Mulțumim, Victor. Asemenea!
întotdeauna vor exista părăsiți și părăsitori … exprimarea nu se vrea elegantă, ci sugestivă
E adevărat, dar în contextul de față drama nu e chiar așa de mare. 🙂 Mie mi-a plăcut casa aceea. Avea un aer de mister și de forță. 🙂
eu când am văzut-o inițial, nu știam conținutul articolului dar imediat m-a dus gândul ce pictură ar ieși; ei fiecare cu păsărelele lui , no? 🙂
Păi mi se pare firesc. E o imagine picturală. 🙂
deci între noi circulă anumite păsărele comune 😉
Haha! Nici nu ai idee. 🙂
Privind poza ta, sugestiva, ce-i drept si „conforma” cu titlul bine ales, imi aminteste de o secventa dintr-un film romanesc de mare succes. Pe un perete al unei case parasite era desenat un cerc in mijlocul caruia scria: Loc de dat cu capu’ 🙂 Deci…Drept la tinta! 🙂
🙂 🙂 🙂 Cam dureros, dar fiecare după cum îl duce … capul. 😀