Cut the Rope!

Prietena mea cea mai bună, „vocea rațiunii” din viața mea, așa cum o alint uneori, mi-a spus mereu vorbe și povești înțelepte. Ieri mi-am amintit de una dintre poveștile ei, împărtășind-o unei persoane dragi.

Un alpinist a fost surprins de o ceață deasă pe munte. Nemaivăzând nimic, a căzut și a rămas suspendat, fiind legat cu funia. Se făcea tot mai frig, el nu vedea nimic din pricina ceții, așa că a început să se roage. La scurt timp a auzit clar o voce care i-a spus: „Taie funia!”. Alpinistul însă nu a avut încredere în această voce și pentru că îi era prea teamă să își asume un asemenea risc, a preferat să rămână atârnat de funie. Câteva ore mai târziu, când s-a risipit ceața, ar fi putut vedea că se afla la o jumătate de metru deasupra unui petec de pământ neted, cu iarbă. Doar că între timp murise înghețat.

––

My best friend, „the voice of reason” in my life,  has always told me wise words and stories. Yesterday, I remembered one of her stories while sharing it with someone dear.

A mountaineer was caught by intense fog up on the mountain. Not being able to see anything, he fell off the rock and remained hanging from his rope. It was getting colder and colder and he began to pray. Shortly after, he clearly heard a voice telling him: „Cut the rope!”. However, the mountaineer did not trust this voice, because he was too afraid to take the risk, so he chose to remain hanging from the rope.  A few hours later, when the fog disappeared, he would have seen that half a meter below there was soft ground, covered in grass. He never got to see that, sadly, because in the meantime, he’d died from cold. 

Sometimes in life we just have to cut the rope and rely only on our faith.  Plana Vadu, Romania. Photo: ©Slowaholic

Sometimes in life we just have to cut the rope and rely only on our faith.
Plaja Vadu / Vadu Beach / Black Sea, Romania. Photo: ©Slowaholic

12 thoughts on “Cut the Rope!

    • Păi cel mai probabil Dumnezeu sau un înger sau universul sau cum vrei să spui îi vorbea prin intuiția sa, doar că nu și-a ascultat-o.
      Eu când am scris „vocea rațiunii din viața mea”, mă refeream la formula cu care o alint pe prietena mea cea mai bună, de la care am auzit pilda. Nu are nicio legătură cu povestea.🙂 Weekend frumos!

  1. Pare-se că ceaţa, indiferent de locul în care se desfăşoară, obturează orizontul. Omul contemporan se confruntă cu această problemă deseori, neîncrederea, căci despre ea este vorba, este efectul instabilităţii sinelui.
    Delacroix, într-un tablou minunat, relatează scena mersului lui Iisus pe apă. Cred că postrea ta se leagă foarte bine de starea lui Petru, care, dorind să meargă pe apă către Hristos, după primii paşi, de frică, a început să se scufunde. El a avut noroc, dacă pot zice aşa, a avut credinţă şi a strigat, primind ajutor. Dar şi aici e un paradox, că poţi avea credinţă, dar nu şi încredere, ca şi cum un nor ar umbla în timpul secetei fără să lase apă.
    Seară bună să fie la voi!

    • Credința este totul. Omului modern îi este extrem de dificil să creadă în ceva care nu este sigur, concret, palpabil, vizibil. Și totuși, fără credință nimic nu este și nimic nu se poate îndeplini. Nu mă refer numai la credința în Dumnezeu, ci și la credința în ceva anume, în sine, în propria intuiție, in propriile aspirații, forțe, proiecte, etc… Mulțumim, Victor. O seară frumoasă și la tine și weekend plăcut!

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s