Frumoșii orbi

De curând am înțeles foarte clar un lucru: nu îi văd pe ceilalți așa cum sunt ei, ci așa cum sunt eu. Eu nu văd lumea așa cum este, ci așa cum sunt. Și asta e valabil pentru toți oamenii.

Oare lumea mea e mai frumoasă pentru că ochii mei aleg să vadă ce-i frumos? Este, probabil. Măcar puțin. Dar oricât de multă frumusețe văd în jur și-n oameni, oricât de multe minuni descopăr înăuntrul lor, oricât de evident îmi pare mie, văd și că mulți  din frații mei sunt orbi. Ei nu văd ce văd eu, iar de le-o spun, deodată se transformă-n surzi. Când vezi frumos și simți frumos vrei să se bucure și ceilalți, să se împartă bucuria și astfel ea să crească și să umple cât mai multe inimi.

Dar prea puțini sunt cei ce văd. Neputincioasă, renunț la a-ncerca să le arăt. Sunt orbi de bună voie, așa că-i în zadar.

Zâmbetul se-ntâlnește uneori cu picurii sărați, amari și grei, rostogoliți pe-obraz. Ei se usucă însă. El rămâne pe buze și se reaprinde mereu, iară și iară în ochii care nu pot a se preface că nu văd cât de frumoși sunt acești orbi și lumea toată.

IMG_8178

God’s Smile. Wolfgangsee, Austria. Photo: ©Slowaholic

11 thoughts on “Frumoșii orbi

  1. Cum se vede omul pe sine? Cum ne vedem noi pe noi înşine? Avem în privirea noastră cea către noi îndreptată, liniştea smereniei, a păcii interioare? Întrebări retorice poate. Poate că fiecare se priveşte pe sine cu admiraţie, cu îngăduinţă, cu mândrie chiar uneori.
    Iara dacă pe noi nu ne vedem decât cum ne place, dacă pe cei din jur îi vedem aşa cum ne convine, mai putem vedea cum ni se descoperă natura,Îl mai putem vedea pe Dumnezeu? Uneori da, alteori nu. Când suntem în bezna orbirii definitive şi simţim că nu avem scăpare strigăm „vreau să văd”. Când suntem luminaţi de autosuficienţă suntem de fapt orbi sufleteşte dar mulţumiţi că putem vedea ceea ce cere pământul din noi. Vezii? Şi eu unul sunt orb deseori. De aceea strig Doamne, vreau să (mă) văd !
    O zi faină să fie la casa ta!

    • Cu toții suntem orbi uneori. Dar tu nu cred că ai înțeles ce vreau eu să spun aici. Și nici nu-i de-nțeles cu mintea. E de simțit.🙂 Cât despre cum îi vedem pe ceilalți, întotdeauna îi vedem așa cum suntem noi. Iar ei așa cum sunt ei. Chiar și natura și lumea în general e percepută de fiecare în felul său, care e unic. Eu așa cred.🙂 Zi frumoasă, Victor!

  2. Pingback: 1 aprilie: aparențe înșelătoare :) | SLOWAHOLIC®

Comentariu

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s