Azi m-am trezit cu ea în gând. Cu marea. O auzeam, o miroseam și o vedeam de parcă aș fi fost acolo. Simt și acum sarea pe buze și briza-n păr. Pe plajele acelea rupte de lume a rămas un strop din sufletul meu, ascuns într-o scoică mică și albă. Atât cât să mă-ntorc mereu cu dor și drag acolo, să-l caut, să-l găsesc și să-i dau iarăși drumul. Să fie liber, plutind pe vânt, respirând cu nesaț, privind marea și cerul veșnic uniți în frumusețe și în al lor sărut perpetuu…
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Plaja Vadu. România. Foto: ©Slowaholic
Câte poveşti se vor fi adunat oare în valurile mării, câte secrete o fi ţinând ascunse în adâncurile cele neştiute? Îmi place marea acum, când încă nu a început nebunia decibelilor, vara (că atunci merg de obicei) nu-i loc de simţit, ci doar de bălăcit copilul. 🙂
La Vadu e liniște, doar sunetul naturii. 🙂 pozele sunt din septembrie anul trecut. Seară frumoasă, Victor!
Salutari de pe malul Georgian al Mării Negre!
Ce frumos! 🙂 Salutări din București.
minunata scrierea ta , inclusiv imaginile deosebite si pline de nostalgie…seara faina
Mulțumesc, M. Seară frumoasă!
Simți că ești liber…
🙂
e, parcă mă apucă puțin dor de mare …
:)))