De ani buni visam să ajung în sudul Franței în perioada în care lavanda este înflorită. Mult timp m-am gândit că va rămâne doar un vis. Dar mi-am dorit în continuare. Și nu am renunțat să visez. Apoi, după o perioadă lungă destul de grea și solicitantă, universul a considerat probabil că merit o recompensă. Și în ciuda planurilor inițiale complet diferite, anul acesta mi s-a împlinit visul. De fapt, în vacanța aceasta mi s-au împlinit mai multe vise. Despre unele vă pot povesti. Altele rămân doar pentru mine. 🙂
În Franța există multe muzee. Printre care și Muzeul Lavandei. 🙂 Acolo am aflat care este diferența între lavandă și levănțică.
Lavanda. La lavande fine. Este planta cu o singură tijă, cu miros suav, care crește la altitudini de peste 800m. Este folosită în medicină, pentru extragerea uleiurilor esențiale și pentru fabricarea de produse cosmetice de lux. Mai rară, mai greu de cultivat, prin urmare mult mai scumpă.
Levănțica. Le lavandin. Ruda mai jerpelită a lavandei fine, e planta cu mai multe tije pe un fir, cu miros mai intens, care crește și la altitudine joasă, care nu are nicio proprietate medicinală și care e folosită mai mult pentru miros și în fabricarea cosmeticelor mai ieftine.
Există multe câmpuri cu lavandă în sudul Franței. Perioada cea mai bună pentru a le vedea complet înflorite este în jur de 10 – 15 iulie. Eu am ajuns o idee cam devreme. Dar tot frumos a fost. Dacă aveți nevoie de multe detalii, pe larg despre calea lavandei a scris Mihaela aici.
Sault este considerată capitala lavandei. Drumurile care duc spre Sault sunt pline de câmpuri mov. Și de vii splendide. Și ici-colo de grâu. Combinația de mov-galben-verde este un tablou impresionant, mereu în schimbare, lăsându-te cu răsuflarea tăiată. Adesea pe fundal se zărește vârful alb al Muntelui Ventoux. Care nu este nins, e doar acoperit de calcar.
Am fotografiat mult. M-am îmbătat cu mirosul năucitor al delicatelor flori mov care aproape că îți induce o stare de transă. De s-ar fi inventat aparatul de fotografiat care să capteze și mirosul, acesta ar fi un articol intens parfumat cu efecte interesante. 🙂
Offff… Nu ma mai satur privind fotografiile!!! Superbe!!! Vreau si eu acolo!!! ❤
Ai timp să îți faci planuri pe îndelete pentru anul viitor. 🙂 🙂 🙂 Merită! 😀
Pai sa stii ca imi cam fac 😛 , dar la anul vom fi un pic incurcati cu examenele si repartitiile la cls. a8-a, exact in perioada asta, asa ca va tb sa aman pentru peste 2 ani, ceeea ce inseamna MUUUUUUULT, prea mult de asteptat! 😦
Provence…….. ❤ ❤ ❤
:))) Lucrurile bune merită așteptate oricât. 😀 :* Baftă!!! 🙂 🙂 🙂
Oftez, oftez si iar oftez :-p Acum cativa ani, pe vremea asta…eh
Multumesc de pomenirea vesnica :-p
Hahahahahahahahahahahahahahaha. Las’ că nu te poți plânge cu ultimele plimbări. 😀 Și Franța este tot acolo. Mai sunt și alți ani. 🙂 Păi nu se putea să nu spun de tine, că tu ești maestra la capitolul acesta. 😀 :*
Doamne, ce frumos e, zici că sunt tablouri! Eşti o norocoasă. Îmi doresc să ajung şi eu acolo, să stau, să miros, să îmi plimb mâinile pe deasupra lor… 🙂
Să știi că mâinile trebuie plimbate cu mare grijă. Sunt pline de albine. 😀 😀 😀 Mă simt binecuvântată că am ajuns acolo în perioada asta. Este minunat.
Fotografiile sunt minunate. Ah, albinele, știu ele ce-i bun. Și mierea de lavandă bănuiesc că e specială.
Daaaa. Este. ❤ Si nougat cu miere de lavanda. Yummm. 🙂 Mulțumesc, Georgeta.
De felul meu vorbesc mult, cum ştii, dar de data asta nu mai zic nimic, doar privesc. Bine, privesc şi-mi închipui cât de frumos a fost acolo şi cât de bine v-a fost. Şi mai fac ceva, visez că vreodată am să văd şi eu acele câmpuri frumoase de lavandă. O seară cu gânduri mov şi miros de lavandă, Anca!
Visează, Victor. Și sigur se va întâmpla. Cât mai curând, îți doresc. 🙂 Seară frumoasă și parfumată!.
Frumoase poze si frumoase câmpuri cu lavanda. Multumim pentru detalii.Azi am aflat de fapt ce este cu aceste flori. O seara buna!
Mulțumesc. Mă bucur că articolul meu este de folos. 😊 Seară frumoasă!
Mă bucur de împlinirea unor vise atât de…înmiresmate!
😊😊😊
Nice pictures!
Mulțumesc 😊