Zilele trecute am fost la mare împreună cu Piticot, cu mai mulți prieteni de-ai noștri și de-ai lui (copiii prietenilor noștri). Fiind un grup mai mare cu mai mulți copii, aveam pe rând grijă de ei cum se nimerea. 🙂 Așa se face că am ajuns să luăm bilete la Delfinariu. În timp ce așteptam ora spectacolului, ne plimbam prin mini-grădina zoologică din apropiere. Eu de mână cu Elisa, finuța mea, care are 3 ani.
– Nasssaaaaa! Uite acoio! Bibiliiiisssiiii!
-Unde?
– Acoiooo!
-Aaaaa, ăia sunt pelicani, iubita mea. Nu bibilici.
– Se fumosssi suuunt! Aide la ei!
-Hai!
-Nasssaaaaa! Peicanui aia de acoio a muit?
-Nu, Elisa. Nu a murit, cred că e doar obosit.
foarte frumos, inclusiv pozele…multumiri
Hihi. Cu drag. 🙂
Mi-e-atat dor de vremea cand erau si ale mele mici si peltice…. 😛
Hihihihihi. 🙂