Plimbări slowaholice în 2013

2013 a fost un an colorat, intens, surprinzător, plin de călătorii, minunat, transformator. Rezumatul plimbărilor slowaholice pentru 2013 arată cam așa: 🙂

  • Martie: Mamaia pustie, complet goală și tăcută; nici țipenie de om. Superbă!

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Martie: Istanbul cu aer de primăvară, amețitor, frumos, delicios, parfumat, îmbătător, înflorit, infinit…

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Iulie: sudul Franței, singurul loc din lume în care m-aș muta (dintre cele vizitate până acum)
  • August: Portugalia. Tărâm născut din soare și iubire, scăldat în culori de aur și de foc, sălaș de vânt albastru înmiresmat și aducător de simțiri nebănuite.
  • Octombrie: Bruxelles gri, cu a lui ciocolată de poveste și cu Muzeul Magritte, pentru care orașul acesta merită o vizită:

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Octombrie: Paris de toamnă, înfrigurat, însingurat, așternut cu frunze ruginii, etern oraș al iubirii și-al artei, splendid în măreția lui:

Această prezentare necesită JavaScript.

  • Noiembrie: Berlin. Rece, elegant, cu arhitectură uluitoare, galerii de artă muuuulte și muzee fabuloase:
  • Decembrie: Viena cu straie de sărbătoare:

    Această prezentare necesită JavaScript.

  • Decembrie: Cluj frumos, misterios, surprinzător și cald în ciuda gradelor din termometru.

    Această prezentare necesită JavaScript.

Nu sunt sigură că nu am uitat ceva, dar cam așa arată 2013 la capitolul preumblări. Mulțumesc universului pentru locurile prin care mi-a purtat pașii. Sunt profund recunoscătoare pentru aceste binecuvântări și pentru tot ce mi-au adus în suflet și în viață călătoriile vieții.

Vă mulțumesc și vouă, dragi prieteni, pentru că adesea mă însoțiți și îmi împărtășiți gândurile voastre. 🙂

Cu mască, fără mască?

În ultima vreme am avut multe conversații despre adevăr, realitate, asumare, autenticitate, curaj, rutină, plictiseală, bucurie, tristețe, entuziasm, lipsa entuziasmului, idei vechi și fixe, modele de comportament impuse conform cărora funcționează societatea…

Astăzi vorbeam cu July despre minciună. O poți recunoaște întotdeauna? Este de preferat unui adevăr crud, greu de suportat? Ce facem cu ea?

Vedem adesea minciuna, dar oare ne dăm întotdeauna seama care este adevărul? În primul și în primul rând despre noi înșine? Iar dacă îl vedem, îl simțim, avem oare curaj să ni-l asumăm? Sau așteptăm ceva / pe cineva să facă asta în locul nostru?

Cu toate aceste gânduri în minte, deschid o carte de pe noptieră și din nou, Osho sintetizează cu o sinceritate dezarmantă:

„Viața nu pare să dea nimic, întregul ei sens s-a pierdut – și totuși oamenii continuă să se târască, sperând că într-o bună zi se va produce un miracol și toate lucrurile se vor îndrepta. Asta nu se întâmplă niciodată. Tu trebuie să îndrepți lucrurile; nimeni altcineva nu o va face în locul tău. Nu va veni niciun Mesia, nu-l aștepta. Tu trebuie să fii lumina pentru tine însuți.

Trăiește mai autentic. Descotorosește-te de măști; sunt o povară pentru inimă. Descotorosește-te de toate falsitățile. Dezvăluie-te. Desigur, o să fie dificil, însă merită acest efort, deoarece abia după efort vei progresa și vei deveni matur. Și apoi, nimic nu ține viața pe loc. În fiecare moment, viața își dezvăluie noutatea, este un permanent miracol ce se produce pretutindeni în jurul tău – doar că tu te ascunzi în spatele unor obiceiuri moarte. Trăiește fiecare moment cât mai receptiv cu putință, deoarece numai prin receptivitate deplină vei reuși să te descotorosești de mască. Ai uitat complet care este chipul tău original. Nici măcar când stai în fața oglinzii și ești singur, nu vezi pe nimeni. Nici măcar în fața oglinzii nu-ți vezi reflectarea chipului real. Și acolo continui să te amăgești.

Existența este disponibilă pentru cei care sunt disponibili pentru existență. Și apoi, îți promit, nu va mai exista plictiseală. Viața este o plăcere infinită.” (Osho, „Când iubești„)

Eu cred că asumându-ne adevărul, viața poate fi efervescentă, surprinzătoare și uluitoare precum un spectacol de artificii. Măcar din când în când. 🙂