Apusuri de soare în sudul Franței

De ceva timp nu pot rosti cuvinte. Ele aleargă prin mintea mea dezordonat, uneori învolburate, alteori liniștite, dar nu vor să iasă de acolo. Prin urmare azi vă aduc în dar numai imagini. De ar putea vorbi, fiecare dintre ele ar spune câte o poveste, ar mărturisi câte un vis… Desigur, vă invit pe voi să vă imaginați propriile povești și să țeseți propriile vise.

Frumoasa Alba scăldată în asfințit

Ce-i oare fericirea?

Ce-i oare fericirea? Există un singur răspuns la această întrebare? Unul cu care să fie de acord majoritatea?… Eu cred că nu. Pentru fiecare, fericirea e altfel și înseamnă altceva.

Pentru tine ce înseamnă fericirea? Răspunde repede, fără să eziți, cu un singur cuvânt. Ține-l minte. 🙂

Se spune că oamenii, atunci când răspund astfel acestei întrebări, rapid și cu un singur cuvânt, spun de fapt ceea ce le lipsește sau nu au îndeajuns în viața lor.

Eu cred că fericirea e o stare pe care fiecare o percepe în felul său. Pentru majoritatea oamenilor, ea nu este continuă, ci mai degrabă o serie de momente minunate.

Fericirea mea este alcătuită din astfel de momente pe care le trăiesc la maxim. Le recunosc imediat, pentru că simt cum îmi crește inima atât de mult, încât nu-mi mai încape în piept. Știu că sunt neprețuite aceste clipe, un dar fantastic de la viață. Știu și că vor trece, că nu le pot lua cu mine și nici nu are rost să încerc. De aceea, atunci când mi se întâmplă, primesc bucuria cu toată ființa mea. Tot restul parcă dispare. Sunt pur și simplu acolo. Doar sunt. Și atât.

Mi se întâmplă uneori să-mi amintesc bucăți de fericire. Aproape niciodată nu mai știu ce-am spus sau am gândit atunci. Mintea mea uită. Știu doar ce am simțit. Asta nu se șterge niciodată.

Apusurile de soare aduc fericire sufletului meu. Și recunoștință pentru a fi fost martoră a spectacolului grandios al naturii.