Astăzi e soare

‘A fi sau a nu fi? Am auzit de atâtea ori această întrebare celebră. Am crezut că știu ce înseamnă, că am răspunsul. Acum aflu că nu există un singur răspuns. Văd că ‘a fi’ înseamnă atât de mult și e atât de diferit pentru fiecare, încât nu poate fi cuprins în cuvinte.

Am fost atâta timp amorțită. Fără să știu că sunt amorțită. Am crezut multă vreme că mă cunosc și că am încredere în ceea ce sunt, că sunt bine, că totul e minunat. Dar lucrurile au început să se schimbe treptat. Până când am ajuns într-un punct mort. În care nu mai simțeam, nu mai știam și nu mai înțelegeam nimic. Din care a trebuit să ies cumva. Și am crezut la început că ieșierea din acel punct este către exterior. Toți și toate în jur primeau etichete din partea mea: ‘bun’, ‘rău’, ‘pozitiv’, ‘negativ’, ‘asta da’, ‘asta nu’. Starea mea de bine sau de rău depindea de orice și de oricine, numai de mine nu. Vă sună cunoscut? 🙂

Ei bine, cu multă trudă, am priceput că ‘ieșirea’ din acel punct mort de fapt nu se poate face către exterior. Că nimeni și nimic din afara mea nu mă poate ajuta. Că trebuie să pornesc în primul rând către interior. Eu singură cu mine însămi. Doar cunoscându-mă pe mine cu adevărat, cu tot ce îmi place și mai ales cu tot ce nu îmi place, pot spera ca măcar să încep adevărata călătorie a vieții. Și am început-o. Acum mai bine de doi ani. Cu ezitări, cu opinteli, cu multe momente cumplit de grele, dar cu determinare și cu mult curaj. Cu din ce în ce mai mult curaj. Cu încredere în Dumnezeu și în mine.

A fost greu? Nu pot minți. A fost. Este. Pentru că o dată plecat pe acest drum, călătoria nu se încheie niciodată. Nu este ușoară. Dar este extraordinară. Urci și cobori, apoi iar urci din ce în ce mai sus și iar cobori. Cu cât ascensiunea este mai mare, cu atât trântele sunt mai dureroase. Trântele astea nu sunt pași înapoi. Nu prea ai cum să faci pași înapoi. Sunt încercări grele care la rândul lor te ajută să evoluezi. Ești atât de vulnerabil în acele momente, încât nu vezi cum vei putea face următorul pas. Dar te aduni, înveți ce ai de învățat, te scuturi și pornești iar urcușul. În tot acest proces, în ciuda slăbiciunilor și a vulnerabilității, există o forță fantastică. Forța ta. Pentru că parcurgând calea, ești cu adevărat viu și atunci poți. Mult mai mult decât îți imaginezi.

Viața este minunată atunci când îți îngădui să fii cu adevărat tu însuți.

Am fost binecuvântată cu momente sublime, cu perioade senine, cu trăiri și descoperiri fascinante despre mine și despre lume. Ele au alternat cu momente grele, peste care atunci când s-au întâmplat, simțeam că nu voi putea să trec. Dar am vrut să trec, am avut credință și am trecut cu bine.

Astăzi este soare. O simt în tot sufletul și în tot trupul. De ceva timp am hotărât să nu mă mai ascund. Mă arăt exact așa cum sunt. Nu mă mai pot minți și nu mai pot minți. Și mi-e foarte bine așa.

Vă doresc o zi senină, dragilor. 🙂

 Photo: ©SLOWAHOLIC

Photo: ©SLOWAHOLIC

Kuta Beach. Bali, Indonesia.  Photo: ©SLOWAHOLIC

Kuta Beach. Bali, Indonesia.
Photo: ©SLOWAHOLIC