Silver Blue from Bali

Today, I’m wearing a little piece of Bali. And blue. As the ocean. They say that blue is the color of healing. I’m dreaming of an ocean of blue. In Asia, a continent of wonders, of endless worlds and moods, with countless shades of all the colors, but most of all, with countless shades of blue. I stand there taking it all in. To keep with me, in me, until the end of time. Until next time. As I wrote here a while ago…

IMG_3230

Broșă de argint lucrată manual. Hand-made silver brooch. Bali, Indonezia. Photo: ©Slowaholic

dscn1877

Kuta Beach, Bali, Indonesia. Photo: ©Slowaholic

Templul Tanah Lot, Bali

„Tanah Lot” înseamnă în limba balineză „pământ pe mare”. Templul Tanah Lot din Bali, Indonezia, se află pe o stâncă din apropierea țărmului, în Tabanan, la o distanță de aproximativ 20 de kilometri de Denpasar (capitala provinciei Bali). Legenda spune că a fost construit în secolul XV de către preotul Nirartha. Templul Tanah Lot este unul dintre cele șapte temple pe mare aflate în jurul Insulei Bali, închinate zeilor mărilor. Se spune că de de la fiecare templu de pe mare se vede templul următor.

Tanah Lot. Bali, Indonesia 2009  Photo: ©SLOWAHOLIC.

Tanah Lot Temple. Bali, Indonesia 2009
Photo: ©SLOWAHOLIC.

Templul Batu Balong, cu o amplasare la fel de spectaculoasă, aflat în vecinătatea lui Tanah Lot. Photo: ©SLOWAHOLIC

Templul Batu Balong, cu o amplasare la fel de spectaculoasă, aflat în vecinătatea lui Tanah Lot. Photo: ©SLOWAHOLIC

Templul Tanah Lot are puternice influențe hinduse. Religia din Bali este unică, Hinduismul balinez având având elemente budiste. Se spune că templul este păzit de șerpi veninoși, care împiedică accesul intrușilor și al spiritelor malefice. Pentru că se deteriorase foarte rău, Tanah Lot a fost restaurat în anii ’80 (1980) cu ajutorul unui împrumut acordat de către guvernul japonez în valoare de aproximativ 130 milioane de dolari. În urma acestei restaurări finanțate și supravegheate de către japonezi, peste o treime din suprafața stâncoasă de la Tanah Lot a fost înlocuită cu piatră artificială.

Am vizitat templul într-un circuit oarecum organizat. Eram cu un grup de 6 prieteni și am comandat la hotel un mini van cu aer condiționat, șofer și ghid vorbitor de limba engleză. Oamenii au fost punctuali, amabili, ne-au plimbat pe la diverse obiective cât a fost ziua de lungă (aproape 12 ore, având în vedere că au așteptat până când am terminat cina la un restaurant de pe plajă), toată chestiunea costând vreo 40 de euro. 40 de euro în total, nu de căciulă (sau mă rog, de pălărie de soare în acest caz).  Toate ca toate, dar în ciuda zâmbetelor și politețurilor schimbate cu trudă și sudoare, nu ne-am înțeles cu ghidul nostru vorbitor de engleză deloc. Dar d e l o c. La finalul zilei, după ce am renunțat să îl rugăm să tot repete, ne întrebam dacă el înțelegea ce spuneam noi. De jenă că nu pricepeam ce ne spune, am tot zâmbit până ni s-au încleștat obrajii. Și el la fel săracu’. Norocul nostru a fost că am citit despre obiectivele vizitate în ghid și pe internet, pentru că altminteri nu am fi știut nimic despre cele văzute.

Photo: ©SLOWAHOLIC

Photo: ©SLOWAHOLIC

Turiștii indonezieni sunt foarte exuberanți. De asemenea, sunt fascinați de europeni și vor tot timpul să faci poze cu ei. Dacă-i refuzi, nu se supără, deși insistă foarte mult. În schimb, cum mă așezam să îmi facă soțul meu o poză, cum se declanșau vreo 10 – 20 de blitz-uri din toate direcțiile (era înnorat, după cum se observă). Cum ne făceam o poză împreună, pățeam la fel. Prietenii noștri la fel. Hmmm… Stranie chestiune. Am ajuns VIP-uri instantaneu. Cââh! Mie una nu-mi place deloc adorația asta iscată din senin și chestia cu pozatul exasperant. Nu-mi place să fiu VIP. Am zis!  😀

Vâââânt de te ia pe sus. :)  Photo: ©SLOWAHOLIC

Vâââânt de te ia pe sus. 🙂 Hai, gata cu pozele, că noi facem una și ei douăzeci. 
Photo: ©SLOWAHOLIC

Splendoarea templului contrastează puternic cu kitsch-ul și sărăcia de la intrare. Vânzători de nimicuri, câini vagabonzi costelivi, oameni îmbrăcați strident, miros de mâncăruri neidentificabile de către nasul nostru de europeni…

Suntem asaltați de oameni care vor să ne vândă diverse chestii. Totuși, nu ne simțim agresați. Ghidul nostru ne sfătuiește să le spunem tuturor ‘No, thank you’ (chestia asta a fost simplă, am prieceput-o), așa că o ținem cu ‘No, thank you’ până când ajungem înapoi la mini van, fără să ne pricopsim cu jucării țopăitoare, biluțe luminoase, cărți poștale la supra-preț sau mai știu eu ce minunății.

Dincolo de toată agitația, eu sunt fericită. Fericită pur și simplu pentru că am ajuns într-un loc fabulos, care îmi umple sufletul și îmi taie răsuflarea. Nu mă mai satur privindu-l și parcă nu vreau să mai plec.

Templul Tanah Lot este uluitor prin amplasarea lui unică, prin spectacolul în perpetuă schimbare compus din culorile cerului, vuietul valurilor, mirosul puternic al apei sărate, gustul pe care vântul ți-l așterne discret pe buze și pe piele, mulțimea pestriță, curioasă și gălăgioasă. Sunt recunoscătoare pentru că am fost binecuvântată să ajung acolo. Sper să revin într-o zi…

Un loc pentru sufletul meu

Am cutreierat lumea-n lung și-n lat, peste tot pe unde am fost mi-a plăcut nespus și cu toate astea, mi-era  aproape imposibil să rememorez unde anume sufletul meu a vibrat puternic, până când am dat peste două dintre fotografiile mele preferate.

Revin la ele periodic și de fiecare dată le privesc îndelung. Sunt simple, în culori aproape neutre și totusi, sufletul meu le iubește nespus. L-am întrebat: „De ce?” Sunt uluită de felul în care mi-a răspuns:

„O, nu! Iar vrei să știi ‘de ce’! Să-ncerci să explici tot, mereu analizând, uitând să fii, nemaiștiind să simți…

Răspunsul e în tine, dar nu în gând, ci-n mine, cel pe care atât de rar îl iei în seamă: sufletul tău, cel ce iubește locul ăsta deschis, oceanul lumii. Că ești aici, ori pe o altă plajă, nu-i esențial. Tot ce vezi tu cu ochii e vital. Oceanu-i fără limite, total. E LIBERTATEA, VIAȚA, MOARTEA la final. IUBIREA cerului nemărginit, care-i săruta argintul apelor, îndragostit, NĂSCÂND mereu spuma și nori, precum în cer, așa și lângă noi. E cursul lucrurilor cel firesc. În măreția sa, oceanul mă-nvață să iubesc, să FIU din plin, nici bun nici rău, ci pur și simplu așa cum mă simt eu, să sorb din FERICIRE cu nesaț, de tot ce-i rău să fac un mare haz,  să mă-nfior, să-ADOR și-apoi să știu să mor. Cândva, eu îți promit iubita mea, că-aici iar într-o zi tu vei vedea același nesfârșit ocean, doar că-n alt veac, cu-alți ochi, într-un alt neam.”

Kuta Beach, Bali, Indonezia. Foto: ©Slowaholic

Kuta Beach, Bali, Indonezia. Foto: ©Slowaholic

Kuta Beach, Bali, Indonezia. Foto: ©Slowaholic

Kuta Beach, Bali, Indonezia. Foto: ©Slowaholic