Bun găsit, 2016

Azi am ieșit la aer pentru prima dată anul acesta.

O răceală cruntă m-a țintuit în casă mai bine de 2 săptămâni. Dar nu-i bai. A fost bine. Am avut timp pentru a fi cu mine, cu ai mei. Doar cu mine și cu ai mei. Am avut timp să observ. Să mă bucur. Aproape că nu am simțit simptomele, deși se pare că au fost intense. Încă nu a trecut. Dar simplul fapt că nu prea mă mai doare nimic și că am putut să ies din casă este minunat. Seamănă puțin cu bancul acela:

„-Știi cum poți face o pisică fericită?

-Cum?

-Îi prinzi coada în ușă, apoi îi dai drumul și este cea mai fericită.”

Azi am simțit atâta bucurie, încât nu am cuvinte pentru a o descrie. Parcul aproape pustiu, încremenit în ger și liniște, soare,  zăpada scârțâind sub tălpi, eu și aparatul foto. Bun găsit, 2016!

 

Odă Bucuriei

Am văzut astăzi filmulețul de mai jos. Regizat sau nu, am simțit o imensă bucurie urmărindu-l.

Oamenii sunt minunați. Au un potențial nelimitat de a produce, de a primi, de a fi bucurie. Trebuie doar să-și aducă aminte de asta.