Povestea marzipanului

Unul dintre motivele pentru care mi-a plăcut tare mult la Tallinn, în Estonia, pe lângă cele enumerate aici, a fost MARZIPANUL. 😀

Ei bine, da, marzipanul este absolut delicios, atunci când este făcut ca la carte. Cel mai mult îmi place simplu, fără ciocolată, glazuri, arome și alte adăugiri. În același timp, găsesc figurinele colorate absolut încântătoare și irezistibile.

Marzipanul se numără printre cele mai vechi dulciuri făcute în Estonia, încă din timpuri medievale. Are la bază praf de migdale și zahăr pudră. Vechiul oraș Reval (actualul Tallinn) și Lubeck își dispută intens rolul de inventator al marzipanului. Nimeni nu-și mai amintește care este adevărul în această privință, chestiunea fiind irelevantă pentru iubitorii de dulciuri. La început, marzipanul era făcut în spițerii, având rol de medicament, iar în zilele noastre se face exact la fel ca acum câteva sute de ani. La fel ca toate substanțele care au și oarecare proprietăți tămăduitoare, marzipanul se făcea la început în farmacii, după cum spuneam. Mai exact, într-una dintre cele mai vechi farmacii din Europa, care a funcționat fără întrerupere: The Town Hall Farmacy of Tallinn (Farmacia Primăriei din Tallinn), care are prima atestare documentară în 1422. După cum spune o legendă locală, marzipanul a fost inventat de către un spițer al acestei farmacii. Legenda a fost popularizată la scară largă prin intermediul cărții „Mardileib” („Martin’s bread / Pâinea lui Martin), de Jaan Kross. Pe lista de prețuri a spițeriilor din 1695 marzipanul era trecut sub numele de Panis Martius (sau Marci Panis). Există chiar și o comandă din secolul 17 pentru forme din piatră în care să se toarne marzipan, comandă  executată pentru această farmacie de către sculptorul olandez Arent Passer. Din secolul 18, arta de a face marzipan a fost preluată de către cofetari.

Kalev, care se mândrește cu o locație splendidă în minunatul centru istoric al Tallinn-ului, face de multe generații marzipan excepțional, precum și ciocolată și alte dulciuri minunate. Există un colț unde poți vedea cum se modelează și pictează figurinele din marzipan, cu pigmenți naturali. În partea din spate a clădirii se află zona de cofetărie, unde poți savura o cafea sau un ceai fierbinte și prăjituri savuroase. Ai impresia că te afli în altă vreme, atmosfera este una prietenoasă și relaxată și te face să uiți de realitatea epocii moderne. Pur și simplu te afli într-un spațiu pitoresc, undeva în afara timpului…

Kalev, Tallinn, Estonia. Foto: ©Slowaholic

ț

Window shopping in Viena si cateva sugestii pentru Mosul…

Dragi doamne si domnisoare,

In ultimii ani a devenit un fel de traditie de familie sa mergem la Viena la inceputul lui decembrie pentru a face un city break cu ocazia pietelor traditionale de Craciun (Christkindlmarkt). Despre acestea voi povesti mai pe larg intr-o alta postare, deoarece vreau sa incep seria articolelor despre Viena 2011 cu o dedicatie speciala pentru doamne.

Cand am facut fotografiile urmatoare nu ma gandeam neaparat ca le voi posta pe blog. Le-am facut pentru ca mi-au placut imaginile sau momentele respective si am vrut sa le iau cu mine acasa, astfel incat sa pot arunca oricand un ochi la ele (ma rog, atunci cand am laptop-ul la indemana).

Recunosc: sunt lesinata dupa haine, bijuterii si zorzoane de orice fel, chiar daca nu sunt o mare ‘shopaholic’a. Prefer bijuteriile accesibile, tip ‘fantasie’, asa ca atat bugetul meu, cat si al sotului sunt in siguranta. Cu toate astea, el ma alinta uneori (oare de ce cu un ton iritat, semi-exasperat?!?…) „cotofana”. Hmmm. Diamantele din ‘colectia’ mea se rezuma la inelul de logodna si la o pereche de cercei, insa nu inseamna ca nu sunt (partial) de acord cu Marilyn. „Diamonds” (sometimes, when she/he can afford it) „are a girls’s best friends”.

So, does this shade of blue look familiar, ladies? 🙂

Winter at Tiffany's

Lacatel, bratara tip catusa. Hmmm... Oare ce vor sa spuna domnii care ofera piesele din vitrina aceasta? :0)

Felinarul din decor e de milioane

Winter wonderland: "ice" and snow. Oh, da!

Iata o alta placere pentru care eu nu ma simt deloc vinovata: posetele, gentile, clutch-urile, plicurile mari, mici, etc, etc, etc. Sotul meu nu intelege de ce am nevoie de atatea si cum de ma pot bucura asa de mult atunci cand imi iau/imi ia o poseta noua, desi mai am acasa un numar de item-uri din categoria sus-numita pe care nu il cunosc exact. „Nu sunt toate genti? Nu le folosesti pentru acelasi lucru? Nu pricep. Eu am o singura geanta si aia pentru birou, pentru ca imi trebuie. Ce-o fi cu voi, femeile, de nu aveti niciodata destule genti si pantofi?”

I’m sure most of you, ladies, speak „purse”, so you understand what I mean. Therefore, just a little cheering up:

Exista si cazuri disperate: unele doamne se dau peste cap pentru un Vuitton. La propriu!

Voulez-vous Chanel avec moi?

Red carpet event at Cartier. Afara, in dreapta, in cortul alb, este amenajata garderoba pentru invitati

Vintage is cool. Nu e usor sa gasesti piese vintage care sa fie in stare buna iar combinarea lor cu haine din colectii recente este o arta pe care nu multa lume o stapaneste. Eu nu prea am astfel de piese in garderoba, insa imi place foarte mult sa ma uit la vitrinele magazinelor care aparent vand vechituri, dar de multe ori ai surpriza sa descoperi adevarate comori cand privesti cu atentie.

Bijuterii vechi

Miniaturi si bijuterii vechi. Fiecare obiect este o incantare. Te face sa te intrebi care este povestea lui: oare cine l-a facut? Unde? Cand? Al cui a fost?... Sunt atatea povesti in aceasta fotografie...

La final, dragele mele: sweets for my sweeties. Cele carora nu le place zaharul reprezinta o minoritare. Ferice de ele!

Eu fac parte din majoritate. Fara nicio indoiala! Ma tot minunez si ma intreb ce miraj irezistibil exercita dulciurile asupra urmaselor Evei, de nu suntem in stare sa ne abtinem aproape niciodata. „Macar o bucatica, sa vad ce gust are…”

Ne rotunjim, pe urma ne abtinem ca sa ne subtiem, apoi o luam de la capat… Hmmmm. Dulciurile parca ne alimenteaza voia buna; functioneaza ca un filtru care opreste o parte dintre toxinele provocate de stresul cotidian. In imaginatia noastra, evident. In realitate stim prea bine ca excesul de zahar face extrem de rau organismului.

Si totusi, viata fara dulciuri e mai searbada, mai plata, are culori mai terne, e mai obositoare si uneori chiar antipatica. Asa ca doamnelor, macar de Craciun, „let it snow sweets”. 🙂

Thinking about Deli and the Chocolate Sisterhood 🙂

Turta dulce

Turta dulce

Ciocolata calda solida, cu lingurita de lemn inclusa. Se pune in lapte fierbinte si se topeste. Exista si variante cu alcool. Am luat si noi pentru acasa (fara alcool) 🙂

Ciocolata calda (se topeste in lapte fierbinte)

Nuci, migdale, alune, etc. Toate imbracate in zahar caramelizat. Un deliciu cu un miros incantator, intens, atragandu-te ca un magnet de la distanta. YUMMMM

And of course: chocolate for the road... 🙂