Flashback

Flashback… la un an transformator, așa cum scriam în postarea anterioară.

L-am simțit pe 2013 ca pe niciun alt an de până acum. Am senzația stranie că am trăit mai mulți ani într-unul singur. Am fost martorul subiectiv al propriei mele vieți, de multe ori având sentimentul că privesc viața altcuiva…

A fost soare și nor, senin și furtună, caniculă și ger, previzibil și surprinzător, năucitor pe alocuri, dar invariabil minunat. Toate experiențele trăite au avut un scop, m-au ajutat să învăț, să evoluez, să aflu despre alții și mai ales despre mine, despre ‘pot’ și ‘nu pot’, despre ‘limitat’ și ‘nelimitat’, despre potențial, voință, simțire, asumare, curaj, iubire, încredere, dezamăgire, speranță, furie, deținerea controlului, conștientizare, aici și acum, ego, libertate, puterea propriei ființe, iertare, acceptare și predare. Învățarea nu se termină niciodată, pentru că de fapt am înțeles că nu știu nimic. Totul se schimbă, acest lucru este singura certitudine și constantă a vieții.

În  decursul anului ce se încheie curând, universul mi-a trimis exact la momentele potrivite câteva repere importante, din care am rămas cu învățături prețioase.

Puterea Prezentului Ekhart Tolle Sursa foto: Ed. Curtea Veche
Unknown-1Dacă suntem atenți la momentul prezent, cu adevărat ancorați în realitatea lui ‘aici și acum’, vom observa o mulțime de lucruri și întâmplări, adesea provenite din surse complet neașteptate, pe care în momentele de absență și preocupare le ratăm. Unele sunt mărunte, altele pot fi de mare importanță pentru noi, dar absolut toate au însemnătatea și scopul lor bine determinat. Starea aceasta de ancorare permanentă în acum și aici necesită exercițiu, e drept, însă atunci când ne reușește, e fantastic. 🙂

Am observat că trecutul trebuie să rămână la locul său, adică în trecut, iar viitorul, care încă nu există, e puternic influențat de atitudinea noastră din prezent. Așa cum spune Tolle, momentul ‘acum’  este unicul moment adevărat, de care nu putem scăpa niciodată. Prin urmare, în loc să ne lăsăm veșnic mintea să bată câmpii, încercând să evadăm fie în trecut, fie într-un potențial viitor, cel mai bine este să ne împrietenim cu ‘acum’. Exersează, e ceva mai greu decât la sala de forță, dar cu voință și multă muncă se poate 🙂 🙂 🙂

În perioadele de transformări profunde apar hopuri, apele se agită, e nevoie de multă energie și credință pentru a te menține la suprafață și pentru a nu te abate de la drum. În acele momente dificile simți nevoia de ajutor din afara ta. Parcă vrei să te sprijini pe ceva sau pe cineva care să-ți ușureze călătoria. Ei bine, oricât ai vrea, ești în esență singur. Nimeni și nimic din afara ta nu te poate ajuta cu adevărat. Ești singur cu simțirea, voința și credința ta. Ești singur cu viața ta, numai de tine depinde totul și oricât ți-ai dori uneori, nimeni altcineva nu îți va putea lua locul în acest rol, nu-ți va putea face misiunea mai ușoară și nu va putea să parcurgă drumul în locul tău. Tocmai într-un moment în care gândurile acestea mi se învălmășeau în cap haotic, sub formă de întrebări și nu de răspunsuri, am devenit atentă la clipa respectivă, când Piticot se uita la Kung Fu Panda. Mi-am întrerupt activitatea de prin casă, pentru că tocmai avea loc următoarea scenă, pe care universul a vrut să o văd chiar atunci:

„Trebuie să crezi!”

Da, trebuie să crezi! Exersează chestia asta. Crezi CU ADEVĂRAT în tine, în ceea ce vrei să faci. Apoi urmărește ce se întâmplă. 😀

Sau cum îmi spunea de curând nașa mea, care îmi este ca o soră: „Eram abătută și puțin absentă zilele trecute, în timp ce mergeam prin oraș cu treburi. Apoi m-am scuturat, am revenit la realitatea din acel moment, am ridicat privirea și în fața ochilor, în toată splendoarea, sub forma unui graffiti impresionant, se afla răspunsul la toate problemele mele, scris cu litere cât casa: TU FACI FILMUL!

Da, EU FAC FILMUL. 😀 Așadar, m-am hotărât. În 2014, refrenul va fi „I FEEL GOOD” (făcând abstracție / sau nu… de restul versurilor :D).