Teleportare?

Frig, neicușorule. Frrrrig în ultima vreme, iar de când am slăbit un număr considerabil de kilograme, am ajuns să tremur ca un chihuaua, oricâte straturi de haine aș pune pe mine. Mă tot gândesc să exersez chestia asta cu teleportarea. Vreau să mă duc puțin într-un loc unde e cald. O funcționa oare? 🙂

Lăsând șaga la o parte, observ cât se poate de serios că puterea minții este uriașă. Dacă te concentrezi puternic, se mobilizează niște energii care aproape că se materializează instantaneu. Dacă nu instantaneu, cu siguranță vor avea urmări cât se poate de palpabile mai devreme sau mai târziu. Chestia aia cu „ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să capeți”, este cât se poate de reală și devine din ce în ce mai reală în ultima vreme. Chestiune foarte bună, dar care impune o responsabilitate imensă. Pentru că tot ce gândim ne crează realitatea, fiecare gând pe care îl emitem în univers se întoarce la noi, fiecare lucru pe care îl spunem și îl facem are impact și importanță…

Dar acum nu am chef de subiecte prea profunde. Vreau doar să îmi fie cald și să să mă plimb agale într-un loc fain. Mda… m-am concentrat, dar tot aici sunt. N-am reușit să mă teleportez și nici să mă încălzesc. Mai exersez. Până atunci, mă uit la niște poze. Poate-poate. 🙂

MFC: Într-o seară geroasă din decembrie la Viena

Carmen povestește despre Miercurea fără cuvinte.