Leapsa

Zilele trecute am primit ceea ce se numeste o leapsa de la Vladimir. Nu stiam ce inseamna, cum se face si in ce scop, insa el mi-a explicat in stilul sau amuzant, intr-o limba romana exceptionala, in ciuda faptului ca este rus.

Am fost derutata pentru ca blogul meu nu este un blog culinar si nu am postat niciodata vreo reteta pe el.

Cu toate acestea, nu am putut rezista invitatiei lui Vlad, pe al carui blog l-am descoperit de curand si care ma amuza  cu fiecare postare.

Intrebarile la care trebuie sa raspund sunt urmatoarele:

1) Care este reteta voastra preferata de mancare postata pe blogul vostru?

Hmmmm… Raspunsul este: niciuna. Pana acum. 🙂 Nici acum nu voi posta reteta, pentru ca nu o mai tin minte, dar voi povesti despre un fel de mancare exceptional, fin si deosebit de aromat pe care l-am gatit cu manutele mele: butterfish cu salsa de coriandru verde.

Butterfish gatit (de mine) pe plita teppanyaki cu salsa de coriandru proaspat. In bol: salsa de coriandru

Butterfish cu salsa de coriandru. Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com).

Minunea are o explicatie. 🙂

Pana de curand gateam foarte rar, in special dupa retetele traditionale din familie. Imi face placere sa gatesc si ma deconecteaza nemaipomenit, insa nu o fac si nu am facut-o niciodata din necesitate, ci numai atunci cand am timp si chef. Cand nu am timp mancam cascaval, iaurt, rosii cu branza sau ce mai gasim prin frigider. Nu gatesc decat ceea ce imi place si in general caut retete simple, rapide, originale si cu aspect placut al produsului final, pentru a imi incanta sotul, familia si prietenii atunci cand am putin timp liber.

Cand am facut cunostinta cu blogul lui Beatrice (Delicioasa) a fost dragoste la prima vedere si am inceput sa gatesc ceva mai des. Retetele ei sunt originale, povestile care le insotesc o incantare, fotografiile sunt de revista (zau! a si aparut intr-una, ca sa nu mai spun de Foodgawker si altele) si ce e cel mai important, rezultatul final este mereu surprinzator intr-un mod cat se poate de placut. Dupa principiul din „Ratatouille”: „anybody can cook”, urmarind retetele lui Deli chiar oricine poate sa gateasca si inca foarte sanatos, savuros si original.

Sunt foarte fericita ca m-am imprietenit cu Beatrice si in realitate, nu numai virtual.  Impreuna cu inca trei prietene, am alcatuit din joaca the „Chocolate Sisterhood”. Acesta e numele de alint al grupului nostru: cinci fete cucuiete care din cand in cand se aduna la cate una dintre noi acasa la cooking party pe diverse teme (mediteranean, sudul Frantei, etc). Le grand chef c’est Deli, bine inteles, care intotdeauna alcatuieste ‘desfasuratorul’, aduce retetele, ne spune din timp ce ingrediente sunt necesare pentru fiecare, coordoneaza ostilitatile in bucatarie cu talent si multa rabdare.

Beatrice (Deli) mi-a sarit imediat in ajutor pentru aceasta leapsa trimitandu-mi cateva poze de la petrecerea gazduita la mine acasa, de unde eu nu aveam suficiente detalii fotografice.

2) Care este desertul tau preferat postat pe blogul tau?

Ca si in cazul intrebarii numarul unu, pana acum nu am postat asa ceva, dar cu aceasta ocazie, iata:

Fructe proaspete (capsune, ananas, pepene galben) si vasul in asteptarea potiunii magice: fondue de ciocolata.

Desertul a fost minunat, parfumat si destul de lejer: fructe proaspete (capsune, ananas, pepene galben) cu fondue de ciocolata. Divin! 🙂 Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com)

Chocolate sisterhood 3rd edition (1 of 1)-41

The Chocolate Sisterhood Cooking. La cooking party gazduita de mine in primavara 🙂

Limonada pe care fetele au gasit-o racoritoare si parfumata si cu care ne-am hidratat pe toata durata petrecerii. Contine lamai, portocale, menta proaspata din gradina si gheata. Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com)

3) Ce mancare credeti ca nu ati incerca niciodata sa mancati?

Melci! Nu incercati sa ma convingeti. Am tradus la un moment dat un material stufos despre fermele de melci, despre modul de preparare, etc. Mi-a fost atat de rau din cauza detaliilor scarboase doar scriind despre ele, incat nu am de gand sa ma ating de ei si gata!

4) Sa dai premiul mai departe la 10 prieteni, bucatari fruntasi si blogari talentati:

Din pacate nu pot da leapsa mai departe, pentru ca singurii mei cititori bloggeri care gatesc sunt Deli (care din motive personale nu ar putea participa la o leapsa in viitorul apropiat; daca sunteti curiosi, cititi detalii pe blogul ei :)) si Kadia, care deja a participat la joaca asta.

Desi sunt amator in ale gatitului, cu ajutorul lui Beatrice si cu avantul insuflat de propunerea entuziasta a lui Vladimir, sper ca m-am achitat onorabil de sarcina pe care mi-am asumat-o cu placere, fiind ceva diferit de subiectele despre care scriu de obicei.

La final, iata si premiul pe care l-am primit de la Vlad o data cu propunerea 🙂

Intr-un weekend de octombrie la MTR*

Carnatzul "sub porc" nu este adunat de sub vreun porc, nu este nici preparat din ceva ce se afla sub porc (luckily), este pur si simplu carnat SUBtire din porc, dupa cum ne-a explicat precupetul cu clop, extrem de nedumerit de nedumerirea noastra

Carnatzul "sub porc" nu este adunat de sub vreun porc, nu este nici preparat din ceva ce se afla sub porc (luckily), este pur si simplu carnat SUBtire din porc, dupa cum ne-a explicat precupetul cu clop, extrem de nedumerit de nedumerirea noastra

*MTR=Muzeul Taranului Roman, Bucuresti

Aventurile lui piticot: la „magain”

Merg ieri seara la cumparaturi la hipermarket cu sotzul si fi-miu (un an si 5 luni). Chestia asta cu „magainu'” (=magazinul) e foarte distractiva pentru cel mic. Nu e la fel de grozava si pentru noi, cei mari. De fiecare data cand mergem cu el, sfarsim epuizati, ciufuliti si rapusi de febra musculara, in timp ce piticotul bate din palme multumit si incantat  pe drumul inapoi spre casa.  Fericirea lui face ca toata alergatura noastra sa merite, oboseala evaporandu-se cumva, undeva in eter…

Aseara, in timp ce tati alerga printre rafturi incercand sa adune in cos toate produsele de pe lista de cumparaturi, mami statea cu piticot incercand sa il distreze, pentru ca dupa 20 de minute dadea semne de plictiseala. Deja se plimbase cu caruciorul pentru cumparaturi, aruncase jumatate dintre articole pe jos, calcase pe o sticla cu gel de dus care s-a desfacut si a curs peste toate produsele si sacosele aduse de acasa pentru a transporta chestiile cumparate.

Cum toata lumea stie ca un copil plictisit e o bomba waiting to happen, e recomandat sa incerci sa previi plictiseala prin orice metode. Asa ca mami il cocoatza pe un balot de un metru si ceva, astfel incat baiatul e la inaltime, satisfacut nevoie mare ca priveste lumea de sus. Din difuzoare se revarsa o muzica antrenanta iar mami si bebe incep sa danseze tinandu-se de manute. Ma rog, mami danseaza, bebe batzaie din fundulet cu gura pana la urechi. Moment idilic, bebe are o expresie de ingeras. Mami e mandra de nu isi mai incape in piele. Tocmai atunci trece pe langa noi un domn foarte elegant si rafinat, cam de aceeasi varsta cu bunicii micutului. Ne priveste amuzat, cu un zambet larg, blajin si apreciativ. Piticot il vede, rade si mai tare si ii face cu mana. Mami e in al noualea cer de incantare. Il pupa pe bebe si il lauda:

-Bravo, iubitul meu! Ce frumos dansezi tu, comoara mea! Ce baiat dragut si civilizat are mami!!!

Bebe la randul lui este extaziat de atentia  primita din toate partile si imi raspunde, racnind din toate puterile, cu un mega ecou:

-Ccaaaaaacccaaaaaaaa!!!!!