Astăzi e soare

‘A fi sau a nu fi? Am auzit de atâtea ori această întrebare celebră. Am crezut că știu ce înseamnă, că am răspunsul. Acum aflu că nu există un singur răspuns. Văd că ‘a fi’ înseamnă atât de mult și e atât de diferit pentru fiecare, încât nu poate fi cuprins în cuvinte.

Am fost atâta timp amorțită. Fără să știu că sunt amorțită. Am crezut multă vreme că mă cunosc și că am încredere în ceea ce sunt, că sunt bine, că totul e minunat. Dar lucrurile au început să se schimbe treptat. Până când am ajuns într-un punct mort. În care nu mai simțeam, nu mai știam și nu mai înțelegeam nimic. Din care a trebuit să ies cumva. Și am crezut la început că ieșierea din acel punct este către exterior. Toți și toate în jur primeau etichete din partea mea: ‘bun’, ‘rău’, ‘pozitiv’, ‘negativ’, ‘asta da’, ‘asta nu’. Starea mea de bine sau de rău depindea de orice și de oricine, numai de mine nu. Vă sună cunoscut? 🙂

Ei bine, cu multă trudă, am priceput că ‘ieșirea’ din acel punct mort de fapt nu se poate face către exterior. Că nimeni și nimic din afara mea nu mă poate ajuta. Că trebuie să pornesc în primul rând către interior. Eu singură cu mine însămi. Doar cunoscându-mă pe mine cu adevărat, cu tot ce îmi place și mai ales cu tot ce nu îmi place, pot spera ca măcar să încep adevărata călătorie a vieții. Și am început-o. Acum mai bine de doi ani. Cu ezitări, cu opinteli, cu multe momente cumplit de grele, dar cu determinare și cu mult curaj. Cu din ce în ce mai mult curaj. Cu încredere în Dumnezeu și în mine.

A fost greu? Nu pot minți. A fost. Este. Pentru că o dată plecat pe acest drum, călătoria nu se încheie niciodată. Nu este ușoară. Dar este extraordinară. Urci și cobori, apoi iar urci din ce în ce mai sus și iar cobori. Cu cât ascensiunea este mai mare, cu atât trântele sunt mai dureroase. Trântele astea nu sunt pași înapoi. Nu prea ai cum să faci pași înapoi. Sunt încercări grele care la rândul lor te ajută să evoluezi. Ești atât de vulnerabil în acele momente, încât nu vezi cum vei putea face următorul pas. Dar te aduni, înveți ce ai de învățat, te scuturi și pornești iar urcușul. În tot acest proces, în ciuda slăbiciunilor și a vulnerabilității, există o forță fantastică. Forța ta. Pentru că parcurgând calea, ești cu adevărat viu și atunci poți. Mult mai mult decât îți imaginezi.

Viața este minunată atunci când îți îngădui să fii cu adevărat tu însuți.

Am fost binecuvântată cu momente sublime, cu perioade senine, cu trăiri și descoperiri fascinante despre mine și despre lume. Ele au alternat cu momente grele, peste care atunci când s-au întâmplat, simțeam că nu voi putea să trec. Dar am vrut să trec, am avut credință și am trecut cu bine.

Astăzi este soare. O simt în tot sufletul și în tot trupul. De ceva timp am hotărât să nu mă mai ascund. Mă arăt exact așa cum sunt. Nu mă mai pot minți și nu mai pot minți. Și mi-e foarte bine așa.

Vă doresc o zi senină, dragilor. 🙂

 Photo: ©SLOWAHOLIC

Photo: ©SLOWAHOLIC

Kuta Beach. Bali, Indonesia.  Photo: ©SLOWAHOLIC

Kuta Beach. Bali, Indonesia.
Photo: ©SLOWAHOLIC

 

 

 

Happy ‘BALI’ntine’s Day!

Astazi este Ziua Indragostitilor, asa ca m-am gandit sa va povestesc despre o destinatie exotica ideala pentru Valentine’s Day, indiferent ca e vorba de oameni indragostiti unul de celalalt sau de natura, distractie, surf, temple, spa-uri, arta si mestesuguri: BALI.

Insula Bali se afla in Indonezia. Arhipelagul Indonezian este cel mai mare din lume si numara 17.508 insule, dintre care 6000 sunt nelocuite.

Primul nostru contact cu Bali-ul a avut loc noaptea si nu ne-am format deloc o impresie buna. Sositi din elegantisimul Singapore, ne-am cazat fericiti la hotel si am iesit la plimbare plini de entuziasm, insa avut un adevarat soc: strazile aproape pustii erau acoperite de foarte multa mizerie, mormanele de gunoi raspandeau un miros intepator, iar cainii vagabonzi erau mult mai numerosi decat in Bucuresti, avand un aspect scheletic si amenintator.

A doua zi pe lumina am inceput sa descoperim incet-incet o alta fata a insulei si ne-a trecut senzatia de usoara greata capatata in seara sosirii.

Spre deosebire de restul tarii, Bali are o religie proprie aparte, o combinatie intre Hinduism si Budism, care confera insulei un farmec fantastic, punandu-si amprenta peste tot: de la case private si pravalii, pana la marile temple. Fiecare constructie are propriul altar („shrine”), care variaza ca dimensiuni de la foarte mic la foarte mare. De obicei pe altare se afla ofrande aduse zeilor: apa, fructe, flori, betisoare parfumate, etc. In dreptul fiecarei intrari, puse pe jos, se afla mici cosulete din frunze in care se pun ofrande pentru spiritele rele.

Arhitectura specifica este incarcata de elemente decorative, adesea foarte colorate. Arta si mestesugurile sunt o atractie importanta in Bali. Oraselul Ubud este renumit ca centru al artelor, mai cu seama pentru pictura si dans traditional.

Manufacturile unde se lucreaza obiecte si bijuterii din argint sau textile tip “batik” (= o tehnica traditionala de asezare a desenelor /culorilor pe panza utilizand ceara si instrumente speciale) pot fi vizitate, avand magazine cu o mare varietate de produse pe care daca esti un bun negociator le poti achizitiona la preturi incredibile. Acelasi lucru este valabil si pentru atelierele de pictura sau mobilier. Nu va speriati de pretul cerut la inceput. Negociati cu abilitate si rabdare si veti fi uimiti cat de mult va scadea cifra initiala. 🙂 Va dau un exemplu: intr-un atelier de pictura din Ubud, am pus ochii pe o un tablou pe care ne-au cerut initial 700 de dolari. Intr-un final l-am cumparat cu 60. 🙂

Insula are o natura destul de salbatica. Plajele sunt splendide: late, acoperite cu nisip, insa din pacate nu am putut face plaja “la plaja”, ci la hotel, pe marginea piscinei. Presupun ca se poate face plaja “la plaja” daca stai la un hotel care are private beach, insa nu a fost cazul nostru. In primul rand, apa oceanului este foarte agitata si e mai potrivita pentru surf decat pentru inot (de aceea vin si foarte multi surferi acolo, majoritatea australieni). In al doilea rand, bate destul de tare vantul dinspre apa. In al treilea rand, fiind European, esti asaltat din toate partile de localnici care fie:

a) Vor sa iti vanda ceva;

b) Vor sa faca pur si simplu conversatie (lucru aproape imposibil avand in vedere ca desi multi cred ca vorbesc engleza, foarte putini reusesc sa comunice vreun cuvant inteligibil); c) Vor sa se fotografieze cu tine. Ultima categorie este cea mai des intalnita, cea mai insistenta si cea mai stresanta. Nu stiu cum se face ca aproape toti au aparate foto la ei, indiferent de sex sau varsta si toti vor sa se pozeze cu tine. Cu cat esti mai blond, cu atat e mai rau. Ne distram de exasperarea sotzului meu (cel mai blond din grup, avand si ochii verzi pe de-asupra), care nu mai stia cum sa scape de admiratoare. Cel mai rau era ca nu venea nici macar una draguta. Fie aveau peste 50 de ani, fie aveau 1.50m inaltime si privirea in x, fie era una care facea cat doua. Pe cantar.

Vegetatia este luxurianta, verdele intens fiind omniprezent. Culturile de orez sunt spectaculoase, integrate in geografia si cultura insulei.

Din tot ce am vazut in aceasta calatorie, cel mai mult m-au impresionat templele. Arhitectura lor fantastica, amplasarea in spatii fabuloase, aerul de mister ce le invaluie, totul face ca amintirea lor sa fie una dintre cele mai vii si fascinante dintre multele imagini depozitate in sertarele mintii mele.

In cele 10 zile petrecute in Bali nu i-am explorat suficient comorile si imi doresc sa ne intoarcem candva pentru a continua ceea ce simt ca a ramas neterminat. 🙂

Pana atunci, va doresc “Happy Valentine’s Day!” si va prezint in continuare povestea in imagini:

Această prezentare necesită JavaScript.