Oare este posibil?

Azi am stat de vorbă cu niște oameni care au trecut recent prin experiențe de viața dramatice, care fac așa zisele mele probleme de zi cu zi să pară nimicuri.

Vă povesteam aici despre „Conștiența” lui Anthony deMello.

Plină de gânduri, ale lor și ale mele, am reluat cartea și am deschis-o la un pasaj pe care îl voi cita în continuare. Nu știu dacă ce spune deMello în rândurile ce vor urma este ‘de atins’. Sunt de acord cu el în cea mai mare parte, dar oare muritorii de rând pot ajunge cu adevărat la acel nivel? Realist vorbind, trăind viața noastră cea de toate zilele, în ritmul ei caracteristic, în societatea care este așa cum este?… Oare este posibil?

„Inima îndrăgostită rămâne blândă și sensibilă. Dar, când ești pornit să obții un lucru anume, devii feroce, aspru și insensibil. Cum poți să-i iubești pe oameni când ai nevoie de oameni? Nu poți decât să-i folosești. Dacă am nevoie de tine ca să mă faci fericit, trebuie să te folosesc, trebuie să te manipulez, trebuie să găsesc căi și metode ca să te câștig pentru mine. Nu te pot lăsa liber. Pot iubi oamenii numai când mi-am golit viața de oameni. Când nu mai exist pentru nevoia de oameni, atunci mă găsesc în plin deșert. La început te simți îngrozitor, te simți singur, dar, dacă poți suporta un timp această stare, vei descoperi, dintr-o dată, că nu este deloc singurătate. Este solitudine, este izolare, iar deșertul începe să înflorească. Atunci vei afla, în sfârșit ce este iubirea, ce este Dumnezeu, ce este realitatea. Dar, la început, renunțarea la drog poate fi dificilă, cu excepția cazului în care ești înzestrat cu o înțelegere pătrunzătoare, sau ai suferit deja destul. Este lucru mare să fi avut parte de suferință. Numai atunci te saturi de ea. Te poți folosi de suferință pentru a curma suferința. Cei mai mulți oameni continuă să sufere. Așa se explică conflictul în care mă găsesc, uneori, în rolul meu de îndrumător spiritual și cel de terapeut. Un terapeut spune: „Hai să ușurăm suferința”. Îndrumătorul spune: „Lasă-l să sufere. Se va sătura de acest tip de relații cu oamenii și în final va decide să evadeze din această închisoare a dependenței emoționale față de alții”. Să prescriu un calmant – sau să înlătur cancerul? Nu e ușor să iei o decizie.

Spiritualitatea înseamnă conștiență, conștiență, conștiență, conștiență și iar conștiență.

Nu mă voi urî pentru nimic din ce am făcut. Asta ar însemna vinovăție. Nu mă voi simți rău și nu mă voi flagela pentru nimic din ce am făcut – nici bine, nici rău. Sunt pregătit să analizez lucrurile, să le contemplu și să spun: „Ei bine, dacă am făcut rău, a fost pentru că nu eram în stare de conștiență.” Nimeni nu face rău când e în stare de conștiență. De aceea se spune că Iisus nu a putut face nimic rău. Pot înțelege acest lucru pentru că o persoană iluminată nu poate face rău. Persoana iluminată este liberă. Iisus a fost liber și pentru că a fost liber, El nu a putut face vreun rău. Dar în clipa în care poți face rău, nu mai ești liber.” (Anthony deMello, „Conștiența„)

Foto: ©SLOWAHOLIC Măneciu, România, iulie 2012

Foto: ©SLOWAHOLIC
Măneciu, România, iulie 2012

 

Zbor liber

Am citit mult în ultima vreme. Despre om. Despre suflet, trup, nevoi, putință, neputință, dorințe, întrebări, forță, slăbiciune, încredere, teamă, iubire, ură, credință, necredință, religii, educație, copii și părinți, da sau nu, eu sau ceilalți, condiționări, relaționări și lista poate continua.

Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că ideile celorlalți te pot ajuta, îți pot deschide orizontul, îți pot arăta puncte de vedere complet noi, îți pot oferi  revelații, dar nu îți răspund concret la întrebări. Nu îți pot rezolva problemele. Nu au cum, pentru că fiecare om este unic.

Atunci?…  Mă întreba o prietenă foarte bună cum știu dacă aleg bine, cum știu dacă deciziile importante din viață sunt corecte, de unde știu eu ce să fac și cum să fac. Ei bine, răspunsul este: nu știu. Nu pot avea certitudini. Fac doar așa cum simt eu că este mai bine.

Nu cred că putem afla vreodată răspunsul la toate întrebările noastre. Și mai cred că aceleași întrebări pot avea răspunsuri diferite mâine față de azi, poimâine față de mâine, pentru simplul fapt că suntem într-o continuă schimbare.

Am constatat că este mult mai simplu să nu îmi mai pun prea multe întrebări, pentru că nu fac decât să obosesc. Oricum nu ajung nicăieri. Cu cât încerc mai mult să înțeleg, cu atât mai evident îmi este că nu știu nimic.

Singurul lucru cât de cât clar e că înțeleg lucruri doar din propriile experiențe. Pentru mine, ele sunt singurele învățături adevărate. Nu pot cu adevărat să învăț din poveștile altora, pentru că fiecare om acționează și reacționează altfel, are un istoric aparte, are de învățat lecții diferite și are o sensibilitate unică. De exemplu, nu poți ști ce gust are o pară dacă nu guști din ea. Degeaba îți explică o sută de oameni. S-ar putea să auzi o sută de explicații diferite, dar până când nu guști, nu știi.

Mi-am dat seama că cel mai important drept al omului este libertatea. Libertatea de a fi el însuși, puternic, frumos, pe picioarele lui. Liber să trăiască, să gândească și să simtă cum dorește. Liber de idei impuse de alții, de convenții, atașamente, confirmări, dependențe, de așteptările proprii sau ale celorlalți. Când îți dai seama de acest lucru, libertatea devine mai presus de orice.

Această prezentare necesită JavaScript.