Uneori mă întreb

Uneori mă întreb cum ar fi ca viața mea să fie altfel. Sunt profund recunoscătoare pentru toate binecuvântările primite. Doar că pe nesimțite, viața se scurge cu o viteză amețitoare și nu prea apuc să o trăiesc. Mă bucur de frânturi de viață, furând câte o clipă azi și alta poimâine, făcând slalom printre griji, muncă, planuri, agende ultra-mega-hiper încărcate, scenarii, stres, gălăgie, poluare, agresivitatea prea multora, lipsa acută a puținilor dragi rămași în țară, cu care mă văd mult prea rar.

Uneori mă întreb dacă ritmul nebun al vieții ar încetini dacă aș pleca într-un loc unde mie mi s-a părut că totul se întâmplă mai încet, mai în liniște și mai simplu. Mă întreb cum ar fi pentru mine, pentru copilul meu, pentru soțul meu, pentru fiecare dintre noi ca individ și pentru noi toți, ca familie. Cum arăta acolo traiul nostru, relația dintre noi. Ar avea oare iubirea alt chip, alte culori, alt ritm?

Privesc poveștile altora care s-au dus la capătul lumii, au fugit de agitația bolnavă a orașului, a tot ceea ce presupune ‘succesul’ și nebunia prin care trec cei ce îl caută, iar acum sunt mai în pace cu un trai simplu, bucurându-se de natură și oprindu-se din goana după a face și a avea. Trăiesc acum cu mult mai puțin într-un paradis care în ochii multora reprezintă sărăcie. Și nu pot să nu mă întreb cum ar fi dacă aș face și eu asta… Nu există loc sau situație care să te facă brusc fericit, care să îți rezolve toate problemele și ofurile ca prin farmec, de asta sunt convinsă. Și totuși, uneori mă întreb cum ar fi….

Ce-i oare fericirea?

Ce-i oare fericirea? Există un singur răspuns la această întrebare? Unul cu care să fie de acord majoritatea?… Eu cred că nu. Pentru fiecare, fericirea e altfel și înseamnă altceva.

Pentru tine ce înseamnă fericirea? Răspunde repede, fără să eziți, cu un singur cuvânt. Ține-l minte. 🙂

Se spune că oamenii, atunci când răspund astfel acestei întrebări, rapid și cu un singur cuvânt, spun de fapt ceea ce le lipsește sau nu au îndeajuns în viața lor.

Eu cred că fericirea e o stare pe care fiecare o percepe în felul său. Pentru majoritatea oamenilor, ea nu este continuă, ci mai degrabă o serie de momente minunate.

Fericirea mea este alcătuită din astfel de momente pe care le trăiesc la maxim. Le recunosc imediat, pentru că simt cum îmi crește inima atât de mult, încât nu-mi mai încape în piept. Știu că sunt neprețuite aceste clipe, un dar fantastic de la viață. Știu și că vor trece, că nu le pot lua cu mine și nici nu are rost să încerc. De aceea, atunci când mi se întâmplă, primesc bucuria cu toată ființa mea. Tot restul parcă dispare. Sunt pur și simplu acolo. Doar sunt. Și atât.

Mi se întâmplă uneori să-mi amintesc bucăți de fericire. Aproape niciodată nu mai știu ce-am spus sau am gândit atunci. Mintea mea uită. Știu doar ce am simțit. Asta nu se șterge niciodată.

Apusurile de soare aduc fericire sufletului meu. Și recunoștință pentru a fi fost martoră a spectacolului grandios al naturii.

Angel

 

Apus, nori in forma de inger si barca tailandeza cu coada lunga.  Sunset, angel-shaped clouds and longtail boat.  Krabi, Thailand, March 2014 Foto: ©SLOWAHOLIC

Apus, nori in forma de inger si barca tailandeza cu coada lunga.
Sunset, angel-shaped clouds and longtail boat.
Krabi, Thailand, March 2014
Foto: ©SLOWAHOLIC