Shaorma turceasca in piatza englezeasca

Dragelor si dragilor,

Bine v-am regasit! In sfarsit am revenit pe plaiuri mioritice dupa o sedere de o luna in Regatul Unit, unde am avut un program atat de incarcat, incat n-am avut ragaz pentru a povesti ce se mai intampla. E frumos acolo, dar cel mai bine este acasa cu ai tai.

Ce ma uluieste de fiecare data in capitala Angliei este amestecul tot mai divers de nationalitati si implicit de culturi, care face ca Londra sa devina treptat un oras al intregii lumi mai degraba decat un oras al englezilor. Si ce au in comun toate natiile lumii (in afara de interesul pentru anumite treburi lumesti pe care nu le vom numi aici)? Ei bine, interesul pentru mancarea gustoasa. Chestiune aparent simplu de rezolvat, dar care in peisajul londonez poate deveni o misiune aproape imposibila, mai ales daca vrei sa te incadrezi intr-un buget decent. Mancare e din belsug pe toate drumurile. Restaurante, asisderea. Problema este ca de cele mai multe ori, indiferent ce si unde ai manca, in ciuda unui aspect atragator si deseori foarte variat, fie ca se numeste tailandez, indian sau englezesc (ptiu! asta din urma e cel mai rau) are cam acelasi gust. De fapt sunt prea delicata cand spun asta. Adevarul e ca n-are gust, domne! Deloc. Mancarea e atat de fada, incat adesea ai senzatia ca mesteci ambalajul si nu continutul.

Exista evident si exceptii. Daca nu stai la hotel (ca subsemnata) si poti gati, presupun ca e un avantaj. N-am avut cum sa gatesc, deci nu stiu daca materia prima prelucrata dupa retete personale devine produs finit apetisant. Apoi exista Ben’s Cookies. De incercat! Absolut senzationali ‘cookies’ ai lor, mai ales cei calzi. Se gasesc in diverse locuri prin Londra. Nu-i ratati! Puteti gasi evident, fooaaarte muuuulte restaurante bune, cu mancare excelenta. Unele dintre ele nu-ti lasa portofelul gol, dar sunt tare greu de gasit. Am nimerit in vreo doua, insa din pacate nu am retinut cum se numesc. Din ce imi aduc aminte, recomand restaurantele lui Jamie Oliver, in ordine de la cel mai accesibil la cel mai scump: Union Jacks (in colaborare cu Chris Bianco), Jamie’s Italian si Barbecoa (aflat in City, cu o priveliste frumoasa asupra Catedralei Sf. Paul). Last but not least, exista pietzele…. Aici, pe langa pitorescul extraordinar, gasesti si o oferta bogata de mancare proaspata, de multe ori facuta chiar in fata ta, de o varietate incantatoare, cu aspect si miros ademenitor. De cele mai multe ori este si gustoasa (din pacate nu intotdeauna, asa ca daca aveti posibilitatea sa gustati inainte de a cumpara, ar fi grozav), pretul fiind foarte accesibil.

Asa am ajuns noi ca in timpul plimbarii prin Camden Market sa dam peste un stand de kebab (shaorma), unde vanzatorul, cel mai probabil turc, foarte vesel, oferea bucatele de carne spre degustare trecatorilor. ‘Hey sexy lady, try this, it’s delicious!’ Era intr-adevar delicios, asa ca am cumparat. A ajutat fireste si partea cu ‘sexy lady’, nu pot sa mint. 🙂 Pe langa abilitatile de marketing ale omului, un detaliu fascinant al tarabei lor m-a indemnat sa fac mai multe fotografii. Era pacat sa nu impartasesc si altora. 🙂

‘Hey sexy lady, try this, it’s delicious!’. E tare si textul de pe tricoul tipului. 🙂 Foto: ©Slowaholic

Yummmm. Foto: ©Slowaholic

Foto: ©Slowaholic

Ce se vede oare in spatele tipului? Foto: ©Slowaholic

Da, este o tanti cocotzata pe masa, care face aluat. 🙂 Foto: ©Slowaholic

 

 

 

 

 

Leapsa

Zilele trecute am primit ceea ce se numeste o leapsa de la Vladimir. Nu stiam ce inseamna, cum se face si in ce scop, insa el mi-a explicat in stilul sau amuzant, intr-o limba romana exceptionala, in ciuda faptului ca este rus.

Am fost derutata pentru ca blogul meu nu este un blog culinar si nu am postat niciodata vreo reteta pe el.

Cu toate acestea, nu am putut rezista invitatiei lui Vlad, pe al carui blog l-am descoperit de curand si care ma amuza  cu fiecare postare.

Intrebarile la care trebuie sa raspund sunt urmatoarele:

1) Care este reteta voastra preferata de mancare postata pe blogul vostru?

Hmmmm… Raspunsul este: niciuna. Pana acum. 🙂 Nici acum nu voi posta reteta, pentru ca nu o mai tin minte, dar voi povesti despre un fel de mancare exceptional, fin si deosebit de aromat pe care l-am gatit cu manutele mele: butterfish cu salsa de coriandru verde.

Butterfish gatit (de mine) pe plita teppanyaki cu salsa de coriandru proaspat. In bol: salsa de coriandru

Butterfish cu salsa de coriandru. Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com).

Minunea are o explicatie. 🙂

Pana de curand gateam foarte rar, in special dupa retetele traditionale din familie. Imi face placere sa gatesc si ma deconecteaza nemaipomenit, insa nu o fac si nu am facut-o niciodata din necesitate, ci numai atunci cand am timp si chef. Cand nu am timp mancam cascaval, iaurt, rosii cu branza sau ce mai gasim prin frigider. Nu gatesc decat ceea ce imi place si in general caut retete simple, rapide, originale si cu aspect placut al produsului final, pentru a imi incanta sotul, familia si prietenii atunci cand am putin timp liber.

Cand am facut cunostinta cu blogul lui Beatrice (Delicioasa) a fost dragoste la prima vedere si am inceput sa gatesc ceva mai des. Retetele ei sunt originale, povestile care le insotesc o incantare, fotografiile sunt de revista (zau! a si aparut intr-una, ca sa nu mai spun de Foodgawker si altele) si ce e cel mai important, rezultatul final este mereu surprinzator intr-un mod cat se poate de placut. Dupa principiul din „Ratatouille”: „anybody can cook”, urmarind retetele lui Deli chiar oricine poate sa gateasca si inca foarte sanatos, savuros si original.

Sunt foarte fericita ca m-am imprietenit cu Beatrice si in realitate, nu numai virtual.  Impreuna cu inca trei prietene, am alcatuit din joaca the „Chocolate Sisterhood”. Acesta e numele de alint al grupului nostru: cinci fete cucuiete care din cand in cand se aduna la cate una dintre noi acasa la cooking party pe diverse teme (mediteranean, sudul Frantei, etc). Le grand chef c’est Deli, bine inteles, care intotdeauna alcatuieste ‘desfasuratorul’, aduce retetele, ne spune din timp ce ingrediente sunt necesare pentru fiecare, coordoneaza ostilitatile in bucatarie cu talent si multa rabdare.

Beatrice (Deli) mi-a sarit imediat in ajutor pentru aceasta leapsa trimitandu-mi cateva poze de la petrecerea gazduita la mine acasa, de unde eu nu aveam suficiente detalii fotografice.

2) Care este desertul tau preferat postat pe blogul tau?

Ca si in cazul intrebarii numarul unu, pana acum nu am postat asa ceva, dar cu aceasta ocazie, iata:

Fructe proaspete (capsune, ananas, pepene galben) si vasul in asteptarea potiunii magice: fondue de ciocolata.

Desertul a fost minunat, parfumat si destul de lejer: fructe proaspete (capsune, ananas, pepene galben) cu fondue de ciocolata. Divin! 🙂 Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com)

Chocolate sisterhood 3rd edition (1 of 1)-41

The Chocolate Sisterhood Cooking. La cooking party gazduita de mine in primavara 🙂

Limonada pe care fetele au gasit-o racoritoare si parfumata si cu care ne-am hidratat pe toata durata petrecerii. Contine lamai, portocale, menta proaspata din gradina si gheata. Fotografia lui Deli (www.delicioasa.com)

3) Ce mancare credeti ca nu ati incerca niciodata sa mancati?

Melci! Nu incercati sa ma convingeti. Am tradus la un moment dat un material stufos despre fermele de melci, despre modul de preparare, etc. Mi-a fost atat de rau din cauza detaliilor scarboase doar scriind despre ele, incat nu am de gand sa ma ating de ei si gata!

4) Sa dai premiul mai departe la 10 prieteni, bucatari fruntasi si blogari talentati:

Din pacate nu pot da leapsa mai departe, pentru ca singurii mei cititori bloggeri care gatesc sunt Deli (care din motive personale nu ar putea participa la o leapsa in viitorul apropiat; daca sunteti curiosi, cititi detalii pe blogul ei :)) si Kadia, care deja a participat la joaca asta.

Desi sunt amator in ale gatitului, cu ajutorul lui Beatrice si cu avantul insuflat de propunerea entuziasta a lui Vladimir, sper ca m-am achitat onorabil de sarcina pe care mi-am asumat-o cu placere, fiind ceva diferit de subiectele despre care scriu de obicei.

La final, iata si premiul pe care l-am primit de la Vlad o data cu propunerea 🙂