Bun găsit, 2016

Azi am ieșit la aer pentru prima dată anul acesta.

O răceală cruntă m-a țintuit în casă mai bine de 2 săptămâni. Dar nu-i bai. A fost bine. Am avut timp pentru a fi cu mine, cu ai mei. Doar cu mine și cu ai mei. Am avut timp să observ. Să mă bucur. Aproape că nu am simțit simptomele, deși se pare că au fost intense. Încă nu a trecut. Dar simplul fapt că nu prea mă mai doare nimic și că am putut să ies din casă este minunat. Seamănă puțin cu bancul acela:

„-Știi cum poți face o pisică fericită?

-Cum?

-Îi prinzi coada în ușă, apoi îi dai drumul și este cea mai fericită.”

Azi am simțit atâta bucurie, încât nu am cuvinte pentru a o descrie. Parcul aproape pustiu, încremenit în ger și liniște, soare,  zăpada scârțâind sub tălpi, eu și aparatul foto. Bun găsit, 2016!

 

Aventurile lui piticot: Cireșoaia, cireșe, etc…

– Mamiii, uite Paicul Ciieșoaia!

– Da iubitule, îl văd.

– Mami, da’ de ce se numește Paicul Ciieșoaia așa?

– Se află pe Strada Cireșoaia și de aceea parcul se numește Cireșoaia.

– Mămicaa, da de ce Stiada Ciieșoaia se numește Ciieșoaia?

– Mmm…. ăăăă… păi probabil pentru că pe strada asta cresc mulți cireși.

– Aha! Mie îmi piac ciieșele. La pimăvaiă o să pap ciieșe.

Pauză 2 minute

– Maaaamiiii, da Paicul Mogoșoaia de ce se numește Mogoșoaia?

– Ăăă… păi… tu de ce crezi că se numește Mogoșoaia, scumpul meu?

– Mami, să știi că Paicul Mogoșoaia se numește așa pentiu că acolo sunt mulți copaci caie fac mogoșele.

– Seriooooos?!?

– Da, mami!

– Și ce sunt acelea?

– Mami, mogoșelele sunt mogoșele! Tu nu știi? La pimăvaiă oi să se coacă și o să le culeg și o să le pap pentiu că mie îmi plac foaite mult mogoșelele!

– Daaaa?!?!? Și ce gust au mogoșelele, iubitule? Sunt dulci sau sărate?

– Mmmmmmmmmmmm …….. ăăăăăăăăăăăăăăăă ………… Sunt DELICIOAAAASE, mami!

DSC_0342

Foto: ©SLOWAHOLIC
Cireșe din grădina noastră. Mogoșele încă nu avem. 🙂

De Valentine’s Day: Trei locuri în care m-am îndrăgostit mai mult…

La Palacio Pena din Sintra, Portugalia, m-au fermecat culorile…

Culorile palatului, luminile și umbrele grădinilor, nuanțele cerului, aerul limpede și mai presus de orice, strălucirea pe care toate acestea o amplificau în ochii iubitului meu.

Construit pe vârful unui deal, înconjurat de grădini care par adevărate păduri ce găzduiesc specii de plante exotice, Palacio Pena reprezintă esența Romantismului de secol XIX din Portugalia, fiind unul dintre locurile cele mai reprezentative pentru Romantism la nivel mondial. Palatul face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și este considerat una dintre Cele Șapte Minuni ale Portugaliei. Conform gustului curentului Romantic, în arhitectura Palatului Pena se îmbină mai multe stiluri: neo-gotic, neo-manuelin, neo-renascentist și Islamic.

Vizita a durat câteva ore bune, timp în care parcă am plutit încântați de acel loc de poveste, care crează impresia de ireal… cât se poate de real. A fost o escapadă romantică într-o altă dimensiune, unde spațiul seducător pare infinit, iar timpul devine irelevant.

În Parcul Mogoșoaia ne plimbăm adesea, mână-n mână, cu multe zâmbete și sărutări pe buze. De când între mâinile noastre au apărut două mânuțe care se întind pline de iubire spre mâna lui mami și a lui tati, plimbările la Mogoșoaia sunt parcă mai dese și mult mai distractive. Acum pupicii sunt mult mai mulți și mai zgomotoși, pentru că nu se mai împart doar la doi, ci la trei. Ne amintim cât de fascinant este să privești un melc ce-și cară casa în spinare și cât de amuzante sunt cercurile de pe lac atunci când arunci cu pietre în el. Apusul soarelui zugrăvește mereu palatul în străluciri de aur și de-aramă, iar lacul îmbracă mantii cusute cu nestemate efemere ce-ncântă ochiul pentru câteva clipe de fericire absolută, înainte ca astrul de foc să dispară după orizont.

Plaja Chaweng din Insula Ko Samui, Tailanda, mi-a rămas întipărită în memorie ca un tatuaj exotic. Am stat într-un hotel în partea de nord a plajei, la adăpost de hărmălaia din sud, unde mergeam doar când aveam chef de distracție mai gălăgioasă.  Marea vernil deschis mângâie nisipul alb, fierbinte, înnebunitor. Contrastele, mirosurile, căldura care nu este insuportabilă de te retragi la umbră-n toiul zilei și te lași răsfățat de briză, alungă în mod miraculos orice grijă, orice tensiune, devii… relaxat! Ei da, mirare! Pentru mine una, starea de relaxare a devenit aproape inexistentă. Acolo am găsit-o aproape imediat. Energia locului este uimitoare.  Goi fiind de griji, aproape de natură, am început să ne-amintim de noi așa cum suntem de fapt. Să simțim. Să iubim simplu, direct, instinctual, fără analize complicate, program strict, goană contra cronometru… Ne-am bucurat pe îndelete de fiecare bălăceală în apă, de fiecare pas pe nisip, de joacă, de plimbări, sărutări, îmbrășări, cine simple pe plajă la lumina lunii și a lumânărilor… și am râs mult, mult de tot…

Nu cred că e nevoie de o zi specială în care să ne declarăm și să ne dovedim iubirea. Ar trebui să facem asta în fiecare zi. Chiar și așa, îmi place atmosfera de Valentine’s Day și faptul că reprezintă un motiv în plus pentru a împărtăși momente speciale împreună cu cei pe care îi iubim.

Vă urez de acum: Happy Valentine’s Day, dragilor!  Să aveți mâine o zi minunată, plină de iubire și de voie bună! 🙂