Looking Back

M-am întors din vacanță. Și nu mă pot obișnui deloc. De câte ori închid ochii mi se succed imagini din ultimele zile. Și când îi deschid, imaginile persistă. Am mai fost în Franța. Dar de data asta a fost ca o vrajă. Locul ideal în momentul ideal. Iubirea ne-a dus din nou acolo, schimbându-ne complet planurile.

Prietenii noștri s-au căsătorit și pentru că le-am fost alături, hotărând să petrecem apoi vacanța în zonă, universul ne-a răsplătit cu o surpriză minunată. Ne-a plăcut atât de mult totul, încât pot spune că această călătorie este în top 3. Și am făcut ceva călătorii până acum. 😀

Nu mă simt încă în stare să povestesc. Arunc doar o privire înapoi. Și adorm cu vise colorate despre tărâmuri de basm…

Privind înapoi / Looking back. Provence, France, July 2015. Photo: ©Slowaholic

Privind înapoi / Looking back. Provence, France, July 2015. Photo: ©Slowaholic

Pont du Gard, unde realitatea devine vis…

Buuun. Încercăm să ne disciplinăm. Adică să scriem pe blog cu diacritice. După ce mai multe persoane au sugerat că ar fi o idee bună, m-am gândit să-mi asum riscul apariției unor semne ciudate în anumite contexte și să încerc marea cu degetul. 🙂 Vă rog să aveți îngăduință dacă mai pierd câte una pe drum. Nu am mai folosit diacritice de câțiva ani, așa că probabil îmi va lua ceva timp să mă reobișnuiesc. 🙂

Acestea fiind spuse, i-am promis de curând prietenului Ninu că voi scrie ceva despre Provence. Fac ce fac și revin cu gândul la zona aceea minunată de care m-am îndrăgostit pe viață și unde aș merge oricând cu mare bucurie. Așa se face că astăzi voi povesti despre un loc desprins parcă dintr-o lume paralelă, asemănătoare cu cea în care ne ducem existența zi de zi, dar mult mai frumoasă, mai liniștită și mai bună.

Pont du Gard, apeductul roman construit în secolul 19 Î.C. de către Agrippa, se află la aproximativ 25 km de Avignon, este amplasat pe Râul Gardon și face parte din patrimoniul UNESCO.

Pont du Gard, Franța, 2009
Foto ©Slowaholic

Am ajuns acolo într-o după-amiază de august după mulți kilometri de mers pe jos în diverse alte locuri, frânți de oboseală și morți de foame, dar cu dorința arzătoare de a încheia ziua frumos. Credeam că nu mai avem suficientă energie pentru a ne bucura din plin de popasul nostru, dar la vederea apeductului și a împrejurimilor, energia noastră a renăscut precum pasărea Phoenix.

Râul Gardon are o albie lată, dar apa nu e deloc învolburată, permițând navigarea lejeră cu bărcuțe, scalda, joaca și relaxarea atât în apă, cât și pe mal. Zgomotul sacadat făcut de ‘cigales’ (un soi de greieri foarte gălăgioși), umple aerul și însuflețește după-amiaza.

Apeductul se numără printre apeductele romane cel mai bine conservate din lume, are trei nivele și permite traversarea de pe o parte pe cealalată a râului. A fost construit fără a se folosi mortar, blocurile de piatră fiind prinse cu niște piese metalice.

Pont du Gard arată spectaculos. Pe lângă arhitectura impresionantă și mediul natural, un element neprețuit șlefuiește locul într-o manieră inegalabilă: lumina. Aaaah!

Lumina din Provence… așterne cu un penel imaginar tușe de aur pe zidurile vechi de peste 2000 de ani și aruncă pulberi de argint pe luciul apei. Lumina cea seducătoare hipnotizează tot ce-atinge. Alungă oboseală, griji, încordare, te urcă pe-aripi de visare, de bine, de rupere de lume. Te face să nu-ți pese de nimic și totuși în acea dulce relaxare trezește-un tumult uneori uitat, scăldând dumnezeiește chipul celui drag, iubirea nefiind niciunde mai intensă, mai simplă, mai  firească.

Aproape plutind și într-o stare de grație datorată pe de o parte farmecului momentului și pe de alta oboselii, am traversat pe malul celălalt, unde am petrecut o seară perfectă într-un loc pe care l-am descoperit cu încântare în acel colțișor uitat de lume. Le Vieux Moulin e o construcție simplă din piatră, o fostă moară transformată în hotel. Restaurantul său aparent obișnuit, cu o terasă generoasă de unde poți admira Pont du Gard în toată splendoarea sa, a fost gazda noastră discretă, elegantă și modestă, ce ne-a surprins cu niște preparate de excepție și-o atmosferă pe măsură. Am cinat la lumina lunii, a lumânărilor și a torțelor aprinse lângă straturile de flori, acompaniați de zgomotul permanent al ‘cigale’-elor, care încep și încheie orice poveste din Provence…

Pe Pont du Gard
Foto: ©Slowaholic

Ne tragem sufletul si mai citim ceva din ghid la ‘Vieux Moulin’.
Foto: ©Slowaholic

Taking time to take notice…
Foto: ©Slowaholic

Terasa de la ‘Vieux Moulin’, cu vedere spre Pont du Gard
Foto: ©Slowaholic

Cățeii norocoși ai proprietarilor își fac siesta la umbră
Foto: ©Slowaholic

Le Vieux Moulin. Terasa restaurantului pregătită pentru cină.
Foto: ©Slowaholic

Pont du Gard se pregătește să întâmpine seara
Foto: ©Slowaholic

Foto: ©Slowaholic

Foto: ©Slowaholic

Pont du Gard, Franța. 2009
Foto: ©Slowaholic

Domaine de la Citadelle: Muzeul Tirbusonului. Provence

Azi dimineata era un soare atat de placut, incat mi s-a facut brusc dor de vara, de vacanta. Mi s-a facut atat de dor, incat ma frigeau talpile. Imi venea sa plec atunci, pe loc, fara bagaje, fara rezervari, doar cu dorul de duca. De-ar fi asa de simplu… Realitatea cotidiana nu mi-a dat ragaz decat foarte putin, dupa care si-a infipt dureros ghearele in talpile mele care pentru o clipa isi luasera zborul si m-a tras violent inapoi, izbindu-ma cu derriere-ul de pamant, ca sa-mi revina la cap mintea plecata pe coclauri.

Acum ca pe ziua de azi mi-am facut datoria catre job, patrie si familie, pot sa va povestesc despre coclaurii pe care-mi zburda mintea dimineata.

Provence. S-au scris, pictat si spus atatea lucruri minunate despre acest loc binecuvantat de Dumnezeu… E-atata frumusete pe acest taram, incat cuvintele mi se innoada si mi se invalmasesc in gand. Nici unde nu-i un soare atat de bland, o lumina asa frumoasa, care asterne praf de vise peste culorile din jur. Simt splendoarea Provence-ului cu toata fiinta mea. Este molipsitoare. „Se ia” pe suflet, iti rasare pe chip, se oglindeste-n ochii tai si-ai jumatatii tale. E un loc fantastic, ce-atinge toate simturile, invita la visare, la ras si la iubire; te face sa plutesti si totusi, rareori mi s-a-ntamplat sa fiu mai ancorata-n realitate si mai legata de natura decat aici.

Buuun. Cred ca v-ati dat seama ca imi cam place in Provence. Aaaaaahhhhh. Inca un suspin adaaanc. Si-acum sa revenim la stilul realist care ma caracterizeaza si sa vorbim despre tirbusoane. Hmmm. Da, nu e chiar hodoronc-tronc, pentru ca daca e sa existe un Muzeu al Tirbusonului, atunci ce loc mai potrivit decat in mijlocul unei vii din Provence?

Domaine de la Citadelle, Menerbes, Provence. Foto: ©Slowaholic

Domaine de la Citadelle din Menerbes gazduieste Le Musee du Tire-Bouchon. Proprietatea este splendida. Cand am ajuns in micuta parcare am avut senzatia ca ma aflu intr-un film. Atmosfera era aproape incremenita in caldura dupa-amiezei de vara. Un vanticel adia slab, atat cat sa faca lucrurile sa fie perfecte. In interiorul cladirii racoarea placuta ne-a facut sa uitam imediat de arsita de afara. Am fost intampinati de un domn tanar, foarte amabil, care ne-a inmanat pliante pentru Muzeul Tirbusonului: „Welcome to the corkscrew museum, a collection of more than a thousand items, from the 17th Century to the present, brought together by Mr. Yves Rousset-Rouard.” Domaine de la Citadelle produce si vinde propriul vin, organizand ‘evidement’ si degustari. Asa cum scrie pe site-ul lor, „In ultimii 25 de ani, gratie unei imense investitii in resurse umane si tehnologie, familia Rousset-Rouard a reusit sa transforme Citadelle intr-unul dintre cei mai buni producatori de vin din Luberon„.

Nefiind mari bautori de vin, avand in continuare de parcurs multi kilometri la volanul masinii si dorind sa facem fata cu brio caldurii de afara, am preferat sa ne desfatam doar cu vizitarea muzeului, a proprietatii si a imprejurimilor, renuntand la testarea licorii lui Bachus.

Va invit in continuare sa vizitam impreuna „La Citadelle” si Muzeul Tirbusonului. 🙂

FOTO: ©Slowaholic

Panoul de comanda pentru fabricarea vinului

Panoul de comanda pentru fabricarea vinului

Aaaaaaaahhhhhhh….