„Misterioasa lume cuantică”

În ultima vreme am devenit extrem de sensibilă la influența energetică a celorlalți oameni. Am deseori tendința să mă retrag ca într-o carapace atunci când detectez negativitate. Nu am analizat profund fenomenul, deoarece mi se pare firesc. Știu că totul este interconectat, totul e energie și fiecare gând al nostru ne influențează atât pe noi cât și pe ceilalți, la fel cum gândurile celorlalți ne influențează pe noi, fie că ne dăm sau nu seama de asta. Deși cred fără ezitare în puterea gândurilor și a vibrației energetice pe care o emitem, fie că o facem conștient sau inconștient, uneori primesc un reminder serios care mă face mult mai atentă la acest aspect, acordându-i importanță mai mare clipă de clipă. Așa se face că acum citesc o carte fantastică, pe care cred că toată lumea ar găsi-o de mare folos: „Codul emoțiilor„, de dr. Bradley Nelson. Există nenumărate explicații și exemple concrete în carte, inclusiv din lumea științelor exacte, care îi pot pune pe gânduri chiar și pe sceptici. Iată un fragment care deși descrie un experiment științific, găsesc că e încărcat de o poezie aparte:

„Într-unul dintre cele mai faimoase experimente, fizicienii au divizat un atom și au trimis două dintre particulele (sau energiile) sale în direcții diferite, călătorind cu o viteză apropiată de cea a luminii. După ce au parcurs o anumită distanță, una dintre particule a trecut printr-un câmp magnetic puternic ce i-a schimbat direcția de deplasare. În același moment, particula geamănă și-a schimbat și ea direcția, în exact același unghi. Deși cele două particule erau separate de o distanță considerabilă, ele continuau să fie conectate într-o manieră misterioasă. Tot ceea ce i se întâmpla uneia o afecta instantaneu și pe cealaltă, indiferent de distanța dintre ele. Cum este posibil așa ceva? Cum pot aceste unități energetice minuscule să comunice instantaneu între ele dacă se află la o distanță atât de mare una de cealaltă?

Nimeni nu știe cu siguranță, dar experimentele de fizică cuantică au demonstrat în mod repetat acest fenomen. Orice schimbare la nivelul unei particule generează o schimbare echivalentă și instantanee la nivelul celeilalte, indiferent la ce distanță sunt situate acestea una față de alta. După toate aparențele, distanța nu reprezintă o barieră în calea interconexiunii lor. Așa cum spuneam mai devreme, tot ceea ce există în Univers este interconectat!” (Dr. Bradley Nelson, „Codul emoțiilor„)

Milioane de particule interconectate. :) Ninsoare peste Helsinki, Finlanda, ian. 2015. Foto: ©Slowaholic

Milioane de particule interconectate. 🙂 Ninsoare peste Helsinki, Finlanda, ian. 2015. Foto: ©Slowaholic

Teleportare?

Frig, neicușorule. Frrrrig în ultima vreme, iar de când am slăbit un număr considerabil de kilograme, am ajuns să tremur ca un chihuaua, oricâte straturi de haine aș pune pe mine. Mă tot gândesc să exersez chestia asta cu teleportarea. Vreau să mă duc puțin într-un loc unde e cald. O funcționa oare? 🙂

Lăsând șaga la o parte, observ cât se poate de serios că puterea minții este uriașă. Dacă te concentrezi puternic, se mobilizează niște energii care aproape că se materializează instantaneu. Dacă nu instantaneu, cu siguranță vor avea urmări cât se poate de palpabile mai devreme sau mai târziu. Chestia aia cu „ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să capeți”, este cât se poate de reală și devine din ce în ce mai reală în ultima vreme. Chestiune foarte bună, dar care impune o responsabilitate imensă. Pentru că tot ce gândim ne crează realitatea, fiecare gând pe care îl emitem în univers se întoarce la noi, fiecare lucru pe care îl spunem și îl facem are impact și importanță…

Dar acum nu am chef de subiecte prea profunde. Vreau doar să îmi fie cald și să să mă plimb agale într-un loc fain. Mda… m-am concentrat, dar tot aici sunt. N-am reușit să mă teleportez și nici să mă încălzesc. Mai exersez. Până atunci, mă uit la niște poze. Poate-poate. 🙂