A fost o dată ca niciodată…

A fost o dată ca niciodată o seară de iarnă în Tallinn. Se făcea că m-am rătăcit în Kalamaja, una dintre zonele trendy din oraș. Fost cartier industrial, renaște acum ca centru pentru industriile creative, galerii de artă și zonă rezidențială pentru hipsterii nonconformiști. Era întuneric, frig, ningea, fulgii de zăpadă mi se agățau de gene și totuși… m-a absorbit cu totul. Nu știu ce are locul acela. Câte puțin din multe lucruri care-mi plac. Așa, întunecat și înghețat, era perfect. Misterios, tăios, ascuns și numai ici-colo deschis, m-a captivat într-atât încât am zăbovit mult timp. Și am făcut fotografii la nesfârșit, deși nu-mi mai simțeam degetele de mult…

Ecstasy

Ecstasy by Marie Under (Estonian poet born in Tallinn, in 1883, one of the greatest poets of her time)

„Ah, earthly life burns in a myriad splendours
Not even death’s dark hazard can destroy.
I yield, a willing prisoner, to joy;
I never sorted with discreet pretenders.
And as the shaken glaucous wave engenders
Spindrift, so my green falling silks deploy
A froth, and all is stripped to the last toy,
And, caught in ecstasy, my sense surrenders.Why does the blossom wanton in the light,
The blue horizon lure me to its border?
My body too is of their bent and order:
My every nerve vibrates to rapt delight,
And I distrain my life of its last treasure
As if my mounting days had brimmed their measure.”