Mai este loc?

Mai este oare loc în oameni pentru soare? Acela care strălucește dinăuntru? Mai este loc în ochii lor pentru frumos? Și dacă da, cam cât? Mă-ntreb adesea. 

Mai este loc pentru curaj?  Să fii așa cum ești, fără de măști, fără a vrea să știi răspunsurile toate la întrebări fără sfârșit, fără să-ți pese mai mult de ce cred alții decât de sufletu-ți uitat, sau de ceea ce ei au hotărât în locul tău. E calea lor, dar este și a ta?

Mai este loc să  cadă zidurile ce-n jur ne-am tot clădit? Mai este loc de inocență pentru care să nu plătim cu-amar? Mai este loc să ne îngăduim să redevenim vulnerabili pentru-a putea simți cu-adevărat? Sau oare teama ne-a învins definitiv?

Mai avem loc de poezie în viața noastră atât de plină? De gingășie, de căldură în priviri? Mai știm noi oare să fim tandri doar pentru că așa simțim? Fără a cântări ce, unde, cum și cât se va întoarce înapoi?

Mai știm noi oare să iertăm? Să ne-acceptăm unii pe alții? Să fim mai blânzi?

Mai este loc în noi pentru iubire? Aceea care dăruiește tot, înalță și este doar lumină? Mai este…?

Schafberg, Austria. Foto: ©Slowaholic

Schafberg, Austria. Foto: ©Slowaholic