Butterfly Touch

I thought that I dreamt of an almost-kiss from a velvety mouth on the side of my neck

I thought that I dreamt of an almost-caress of strong, gentle fingers sliding through my hair

I thought that I dreamt I had my breath stolen by harsh, hungry lips and was gasping for air

A butterfly’s touch, brief flutter of wings, enchanting my gaze, deleting my dreams

I thought…

Fluturi. Zoo Viena, Austria Butterflies. Vienna Zoo, Austria Foto: ©SLOWAHOLIC

Fluturi. Zoo Viena, Austria
Butterflies. Vienna Zoo, Austria
Foto: ©SLOWAHOLIC

Teamă sau iubire? „Dacă lipsește ceva dintr-o relație pe care o ai, acest ceva ești cel mai probabil tu însuți”

Uneori primesc răspunsuri la întrebări pe care nici măcar nu mi le-am adresat în mod conștient. Realizez însă cu toată sinceritatea că ele au existat dintotdeauna în mintea mea, iar atunci când aud/văd/citesc idei care pentru mine au sens și care încep să dezlege niște necunoscute, mi se pare nemaipomenit. 🙂 De la a pricepe la a percepe cu adevărat este cale lungă, dar cred că primul pas este să vrei să înțelegi. Orice călătorie, oricât de lungă, începe cu un pas. Și cu foarte mult curaj.

„TEAMA DE IUBIRE

-Egoul se teme de orice, a spus Tom. 

-De ce? l-am întrebat.

-Egoul crede că este separat de restul creației.

– Dar ce legătură are cu iubirea?

-Egoul se teme inclusiv de iubire.

-De ce?

-Pentru că se teme că nu merită să fie iubit. 

-Atunci, de ce caută toate egourile iubirea?

-Pentru a o putea evita, mi-a răspuns Tom. 

Prietenul și mentorul meu, Tom Carpenter, m-a ajutat să înțeleg că teama primară „nu merit să fiu iubit” stă la baza tuturor celorlalte temeri. Dacă ea nu ar exista, nu ar exista nicio altă teamă. Pentru că nu se cred demni de a fi iubiți, oamenii se tem că nu vor găsi iubirea, chiar și atunci când o găsesc. Această teamă primară îi face să se teamă de singurătate, de relații, dar mai presus de orice de iubire, singurul lucru care îi poate salva din acest iad personal. 

Cei care acceptă adevărul primar că „merită să fie iubiți” întâmpină fără teamă iubirea din viața lor. Ei îi iubesc fără ezitare pe ceilalți și se lasă iubiți fără să opună rezistență. 

Teama se proiectează pe sine în tot ceea ce vede. 

Teama se proiectează asupra relațiilor. În Cursul de miracole se spune: „Privește în față lucrurile de care te temi. Vei constata că ceea ce te sperie cel mai tare este anticiparea acestor lucruri.” Teama este speriată de tot ce se poate întâmpla într-o relație, cum ar fi: 

‘Și dacă ajung să fiu rănit?’

‘Și dacă sunt respins?’

‘Și dacă nu o să meargă?’

‘Și dacă îmi pierd identitatea?’

‘Și dacă nu este o iubire reală?’

‘Și dacă nu este ceva sigur?’

‘Și dacă îmi pired libertatea?’

‘Și dacă sunt trădat?’

‘Și dacă nu durează?’

„Egoul este sigur că iubirea este periculoasă, aceasta fiind învățătura lui centrală”, se spune în Cursul de miracole. De ce se teme atât de tare egoul de iubire? M-am gândit mult timp la această întrebare. Mai întâi de toate, este important să ne aducem aminte că egoul nu este totuna cu noi. El nu este altceva decât o imagine. Adevăratul sine nu se teme de iubire, pentru că aceasta reprezintă însăși esența lui. Prin urmare, atunci când dai curs temerii primare că „nu meriți să fii iubit”, totul ți se pare înspăimântător, inclusiv iubirea. Aceasta pare înspăimântătoare deoarece egoul nu poate accepta simultan iubirea și teama sa primordială. Iubirea și teama nu pot coexista. Egoul înțelege că iubirea este renunțarea la teamă, inclusiv dizolvarea lui. 

Iubirea scoate la lumină tot ce nu este similar cu ea, pentru a-l vindeca.

Iubirea și teama au efecte opuse. Principalul efect al fricii constă în faptul că te împiedică să sesizezi prezența iubirii. La rândul ei, iubirea te ajută să înțelegi de ce anume te temi. Ea te face mai conștient, ca și cum ar aprinde o lumină în mintea ta. Totul devine astfel vizibil. Iubirea nu judecă, deci nu consideră că există lucruri care trebuie ascunse. Ea nu cenzurează, deci scoate totul la iveală. Iubirea expune temerile cu care te identifici, rușinea secretă pe care nu o poți ierta, vechile răni rămase nevindecate și orice alt gând de neiubire care te împiedică să conștientizezi prezența iubirii. 

Într-o relație plină de iubire – care acționează ca o oglindă magică – partenerul emană iubire asupra ta, ajutându-te să conștientizezi relația cu tine însuți. Iubirea și teama nu pot coexista. Prin urmare, este imposibil să iubești pe cineva și să continui să crezi că „nu meriți să fii iubit”. În mod similar, nu poți spune „da” iubirii, continuând să te judeci în mod critic, să te respingi sau să te negi singur. Iubirea creează o dezbatere în mintea ta, făcându-te să-ți pui întrebări de gen: 

Meriți să fii iubit? Da sau nu? 

Cât de dispus ești să pui iubirea pe primul loc în toate relațiile tale? 

Cât de dispus ești să iubești pe altcineva? Cât de dispus ești să te lași iubit?

Cât de multă iubire este posibilă și cât de multă ți se pare prea frumos ca să fie adevărat?

Atunci când cineva te iubește și te acceptă necondiționat, acest lucru scoate la lumină toate temerile tale legate de iubire. Spre exemplu, dacă ești convins că iubirea există în afara ta, te vei simți îngrozit la gândul de a o pierde. La fel, dacă eși convins că iubirea are o agendă ascunsă, vei încerca să te protejezi împotriva ei. Dacă ești convins că iubirea nu durează, vei încerca să o controlezi. Iubirea te ajută să îți vindeci relația cu ea însăși dezvăluindu-ți propriile blocaje prin care îi îngreunezi cursul. Ea scoate la iveală toate alegerile tale. Tu trebuie să alegi între iubire și teamă, între iubire și cinism, între iubire și propriile ziduri de autoapărare, între iubire și ego.”

Fragmente din Adorabilitatea, de Robert Holden.

-Oh, honey, you look adorable today! Lovely hairdo!  -I love you too, sexy.  Photo: ©Slowaholic Vienna Zoo. July 2014

-Oh, honey, you look adorable today! Lovely hairdo!
-I love you too, sexy.
Photo: ©Slowaholic
Vienna Zoo. July 2014

Joaca uriașului alb / White Giant’s Play

Bine v-am regăsit, dragilor

Am lipsit o vreme deoarece am fost în vacanță.

Ne-am luat inima în dinți și am pornit cu mașina la un drum lung prin  țară și pe afară, împreună cu Piticot, după ce a promis că va fi cuminte și va avea răbdare, chiar dacă „ar trebui să stea în mașină un an”. 🙂 Promisiunea de acasă nu se potrivește întru totul cu realitatea din mașină, mai cu seamă în zilele cu multe ore de drum, în care „când ajungem?” și nevoia de pișu sunt ‘pe repeat’. Una peste alta, Piticot a rezistat eroic și am fost foarte mândri de el. Am format adevărată echipă de excursioniști.

Dintre toate locurile văzute, lui Piticot i-a plăcut cel mai mult Grădina Zoologică de la Viena. Hmmm… oare de ce? 🙂

Deși nu mă dau în vânt după grădinile zoologice pentru că nu îmi place să văd animale sălbatice în captivitate, mărturisesc: Zoo Viena e un loc fascinant. Am păstrat în suflet un moment special, când am avut norocul să surprind joaca încântătoare a ursului polar, ce părea de-a dreptul fericit în acele momente, chiar dacă nu se afla în mediul său natural.

Foto: ©SLOWAHOLIC. Viena, iulie 2014

Și un slideshow pentru a observa mișcările (aproape) ca într-un filmuleț: 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.